lacul din noaptea mintii

Sub Luna care se-ascundea, sfioasă,Luând, pe cerul nopții, norii scut,Se desprinsese, parcă din trecut,Decorul dintr-o margine mâloasăA unui lac sălbatic și temut.Era în timpul zilei o-ncântare,Un loc în care te abandonaiCa-n fericirea zilelor de mai,Dar noaptea îți crea înfiorare,Căci devenea opusul unui rai.Ducea-n adâncuri ochii triști de steleCe se-oglindiseră în apa lui,Iar de pe margini, … Citește mai mult