Daniel Vişan-Dimitriu – Lacul de Sub Stânca Şoimului
Lacul de sub cuibul șoimului de stâncăDin ținutul aspru-al golului de munte,Își adună-n apa rece și adâncăRazele de Lună care-i cad pe frunte.Noapte-apăsătoare, liniște deplină,Fantomatic, lacul își trăiește-n viseDragostea naiadei care-i mai alinăDin durerea pentru ceea ce iubise.Răsăritu-i este visului sfârșire,Iar întreaga ceață înspre nori dispareCând un zbor de aripi vine cu iubire,Lacului să-i fie-nc-o … Citește mai mult