lacul

Mihai Eminescu – Lacul

de

Lacul codrilor albastruNuferi galbeni îl încarcă;Tresărind în cercuri albeEl cutremură o barcă.Şi eu trec de-a lung de maluri,Parc-ascult şi parc-aşteptEa din trestii să răsarăŞi să-mi cadă lin pe piept;Să sărim în luntrea mică,Îngânaţi de glas de ape,Şi să scap din mână cârma,Şi lopeţile să-mi scape;Să plutim cuprinşi de farmecSub lumina blândei lune –Vântu-n trestii lin … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Lacul de Sub Stânca Şoimului

de

Lacul de sub cuibul șoimului de stâncăDin ținutul aspru-al golului de munte,Își adună-n apa rece și adâncăRazele de Lună care-i cad pe frunte.Noapte-apăsătoare, liniște deplină,Fantomatic, lacul își trăiește-n viseDragostea naiadei care-i mai alinăDin durerea pentru ceea ce iubise.Răsăritu-i este visului sfârșire,Iar întreaga ceață înspre nori dispareCând un zbor de aripi vine cu iubire,Lacului să-i fie-nc-o … Citește mai mult

George Topirceanu – Lacul

de

În grămezi greoaie, noriiDintr-o parte străbăturăȘi de chipul lor pătrunsă,Fața lacului e sură.Lângă apă, singuratic,Plopul trist, fără veșmânt,Jeluindu-și frunza moartăSe-ndoaie după vânt.Pleacă unde după undeȘi mișcarea lor domoalăColo-n trestie pătrunde,Legănând o luntre goală.Mult aș vrea în feeriaUnei nopți de mai, senine,Să plutesc pe apa-ți clară,Cu iubita lângă mine.Și a undelor povesteNesfârșită, s-o ascult.Dar așa, cum … Citește mai mult

Edgar Allan Poe – Lacul

de

Către ***.În floarea vârstei mi-a fost datPrin lumea largă să tot batUn loc pe care-l îndrăgii,Cu triste apele pustiiA unui lac cu negre stânci,Și pini de strajă-n zări adânci.Când noaptea-și flutură în brumeTristul zabranic, peste lumeCând boarea sfântă-avea s-adieȘoptind duios o melodie,Atunci mă deșteptam buimacLa gândul palidului lac.Dar gândul nu era fior,Ci-un vag incant tremurător,Pe … Citește mai mult

Octavian Goga – Lacul

de

Lacul.La geamul meu de lângă lacSe bate apa-n scânduri,La geamul meu de lângă lacSe fac încet şi se desfacÎn mine-atâtea gânduri..Pe rând vin undele de morŞi-n murmur se destramă,Pe rând vin undele de morŞi parc-aleg din gura lorPe nume cum mă cheamă..Eu m-am gândit de-atâtea oriŞi mintea mea se-ntreabă,Eu m-am gândit de-atâtea ori:Ce tainici, nepătrunşi … Citește mai mult

Otilia Cazimir – Lacul

de

Sub întunericul înalt,Își joacă lacul solzii de asfalt.Pădurile-nfoiate, dealul frânt,Turtite-s toate între ceruri și pământ,Iar zările atâta-s de aproape,Că marginea li se coboară-n ape.Doar pe tipsia tulbure și veche,Subțirea stea s-a coborât,În apa grea să-și caute pereche –Că-i singură-ntre nori și-i e urât.Sub malul aspru, încâlcit de scai,Stă lacul mohorât cu ape rele,Cu nuferi morți, … Citește mai mult

Alphonse De Lamartine – Lacul

de

Împinși spre noi limanuri din pragul tinereții,În noaptea nesfârșită duși fără a reveni,Cândva ancora nu vom putea pe oceanul viețiiS-o mai zvârlim o zi? O, lac sfânt! Abia anul în scurgerea-i înceatăTrecu, și lângă unda cea liniștită-a taM-așez ca și altădată pe-aceeași piatră, iată,Pe care și ea sta! Tu vâjâiai și-atuncea voind a te ascundeSub … Citește mai mult