Arthur Rimbaud – Lacrima
Mai 1872.Ferit de păsări, turme şi de femei de ţară,Eu beam, lăsat pe bine, în nişte buruieni,Pe care tandre pîlcuri de-aluni le-ncojoară,Prin pîcla de călduţă şi verde după-amiază.Dar ce puteam bea oare-n această jună Oise,Cu ulmi tăcuţi, cu nouri, peluză fără flori?Ce tot sorbeam eu oare din tîlv de colocază?Ceva de aur, searbăd, de mă … Citește mai mult