la portile adevarului

Zori de cuvinte,închiși în palmele,Inimilor de vânt,ale Gândurilor,unei Disperări,din care înfloresc Regretele,la marginile străzilor,unor Vise deșarte,pe care ne plimbam adeseori,ținându-ne de mână Destinul,încântat de coloritul tot mai profund,al Durerii,pe care o simțea Viitorul,atunci când mesteca carnea tare,a Clipelor,pe care tocmai ni le sacrificase Timpul,în onoarea Pașilor Singurătății noastre,ce se apropia cu repeziciune,la porțile Adevărului.