Attila Jozsef – La Dunăre
La splai, pe piatra de jos am stat,privind, coaja de bostan plutind.Slab am auzit, în fatum scufundat,râul, flecar e sus, jos amuțit.Parc-ar fi scurs din inima mea,densă fiind, calmă Dunărea.Ca mușchii, când omul lucrează,cu pile, ciocan, lut și sape,așa plesnesc, se destind, se contractă,orice val, orice mișcare.Cum mama povestind, mă legănași rufele din oraș le … Citește mai mult