la dumneata

Chipul meu îmi pare cunoscutDar nu-mi amintesc de unde.Nu cumva ești tuCel cu care-am râsÎntr-o viață,Lipindu-ne nasul de sufletul lumiiCa de-o vitrină?Ai un rid pe frunteCare-mi amintește de-o istorieModernă și contemporană.Ochii aceștia i-am văzut, dacă nu mă-nșel,Mirându-se pe niște lucruri obișnuite,Pe tristețe, pe noapte, pe spaimă.Ai vreo rudă, o mână, un gând,Vreo sprânceană, cam așa … Citește mai mult