Kei Khosro – Versuri.pro

Firdousi - 99 (108) Key Khosro Bijan Porni Să Înfrunte Mistreții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Bijan se-narmă să plece; strânse cingătoarea sa
şi pe cap îşi puse coiful; şi cu sine îl luă
şi pe Gurguin ce-i fiul lui Milad, drept ajutor
deopotrivă de puternic şi cutezător ca el.
De la curte, cu gheparzii şi cu şoimii se porni,
să vâneze-n calea-i lungă; ca un elefant porni
spumegând şi pretutindeni tăie capete de zor
la coluni Şi la gazele. Toţi sălbatecii berbeci
prin deşert prăsiţi căzură pradă-n ghiare de gheparzi
ce le sfâşiară pieptul, toţi în inimi spăimintaţi.
Capetele de onagri toate fură prinse-n ochi
de arcan; de bună seamă că puteai să te întrebi
dacă e Bijan acesta sau e şahul Thamures
cel care învinse divii. Prinşi în ghiara şoimilor,
mulți fazani din nori vărsară sânge, calde picături,
pe-albe flori de iasomie. şi războinicii-amândoi
astfel îşi urmară drumul, şi deşertul le păru o
grădină-nfloritoare.
În sfârşit Bijan văzu
codrul şi simți în pieptu-i sângele şi mai aprins;
cei mistreți de prin pădure nu ştiau că el, Bijan,
telegaru-şi înşeuase să-i înfrunte; şi cei doi
perşi mai merseră-nainte şi descălecară-apoi
într-o margine de codru; îşi aprinseră un foc;
lângă el se aşezară şi-l hrăniră din belşug,
trunchiuri de copaci zvârlindu-i; vin avură-ntr-un burduf ;
prinseră o iapă grasă de onagru şi pe loc
ciopârțând-o, pe jăratic fripseră ciozvârte mari;
se-ospătară şi pe urmă se gândiră să bea vin;
prinseră în mâini burduful veselindu-se-amândoi.
Când simțiră că le arde fața de atât băut,
Gurguin, pentru odihnă, vru să-şi caute un loc,
dar Bijan îi spuse: „Frate, nu mi-i somn; nu te culca,
treaz rămâi ca mai uşure să-mplinim ce ni s-a dat,
şi-astfel să ne dăm silință să-l scăpăm pe şah de griji.
Nota infomativă :
Iranienii, locuitori de la hotarul dintre Iran si Turan,
cerură şalului Kei Khosro ajutor împotriva mistreților
care le distrugeau semănăturile. Dintre pahlivani
se oferi să-i ajute doar Bijan, fiul lui Guiv.
Mergi tu lângă lacu-acela, câtă vreme pe mistreți
îi voi săgeta cu arcul. Grăhot când vei auzi-n
codru, prinde-ți buzduganul şi fii gata; vrun mistreț
dacă va scăpa din mâna-mi țeasta îi vei doborî
numai dintr-o izbitură!” Dar viteazul Gurguin
îi răspunse într-o doară: „Nu aşa m-am inteles
cu stăpânul nostru tânăr; giuvaeruri ai primit,
aur şi argint, şi lupta ai luat-o-n seama ta:
vrun alt ajutor nu-mi cere decât drumul să-ți arăt.”
Ascultând aceste vorbe, tare se uimi Bijan,
de-ai fi zis că lumea-ntreagă i se-ntunecă-n priviri.
Dar intră cu vitejie în pădure ca un leu
încordat ținându-şi arcul; scoase chiote precum
tunete de primăvară, frunza din copaci făcând
să se scuture ca ploaia. Urme de mistreți urmă
ca un elefant în vremea-mperecherii, -n pumn strângând
spada lui strălucitoare. Toți mistreții-asupra sa
năvăliră, Şi țărâna răscoliră-n colții lor,
colți ce fulgere vărsară, de-ai fi zis că s-au pornit
lumea să ne-o pârjolească! Un mistreț cât Ahriman
zalele în rât îi rupse lui Bijan; colți şi-ascuți
de copaci, precum s-ascute vârful suliții de-oțel
de a gresiei tărie. Astfel crâncenii colțoşi
şi-ntețiră focul luptei, iară fumul ce ieşi
fumegă din codrul negru. În sfârşit, Bijan lovi-n
frunte pe-un mistreț cu spada, despicându-i greul cap
ca de elefant! şi-atuncea, râmătorii nenfricați
şi sălbateci o zbughiră, precum vulpile târând
trupuri de tăiş sluțite, inimi obosite-n piept
de cumplita bătălie. Iar Bijan le şi tăie
căpătinile cu spada şi le spânzură-n curea
de oblânc pe-al său puternic telegar numit Şebrang;
căci vroia la şah să ducă albii colți luând cu el
capetele retezate de pe trunchiuri, dovedind
celor bravi că la mistreții groaznici le-a venit de hac.
Căpățânile tăiate le-atârnă şi de grumaz
calului, şi fiecare cap cât muntele-atârna,
de-ar fi obosit şi-un taur să le care după gât.
Cronica șahilor

Firdousi - 99 (1097) Kei Khosro Rostam Își Alcătui Convoiul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Lui Rostam îi zise șahul: „Pentru că asupra ta
iei povara-acestei lupte, cere-mi ce-ți va trebui
în comori și oști, numește-mi oamenii ce-i vrei ca soți.
Teamă mi-i că un bicisnic om cum e Afrasiab
n-o să aibă tihnă până nu-i ia viața lui Bijan;
e-o ființă arțăgoasă, e un div răufăcător,
și de la Akvan deprins-a viclenii și vrăji duium.
Ahriman o să-i frământe inima și-l va-mboldi
să ne piardă pahlivanul!” Rostam zise către șah:
, , Vreau în cea mai mare taină pregătirile să-mi fac,
fiindcă viclenia-i cheia lanțurilor lui Bijan,
și nu-i bună de loc graba. Nu se folosește-acum
paloș, buzdugan sau lance; frâul trebuie strâns în mâini.
Trebuie-mi, de-argint și aur, giuvaeruri din belșug
și mai trebuie de-ndată să purcedem spre Turan
de nădejde plini, și-acolo locui-vom temători;
trebuie, schimbați la haine, să părem neguțători,
și pe-acolo să rămânem vreme lungă; și avem
trebuință de covoare și brocarturi pentru schimb
și plocoane..”
La aceste vorbe ale lui Rostam,
Kei Khosro dădu poruncă, larg, haznalele-i străvechi
să-și dea porțile în laturi spre-a lua orice și-oricât
din belșugu-mpărăției. Vistiernicul, cu sârg,
lăzile când le deschise, aur răsturnă grămezi, ,
pietre, giuvaericale. Rostam zis și Tahamtan
din comoară își alese și-ncărcă ce-i trebui
pentru ce-avea el poruncă; el cu aur încărcă
zece tefere cămile iar pe-o sută:-argint, brocart.
Cronica Șahilor

Firdousi - 99 (1096) Kei Khosro Îl Văzu pe Bijan În Cupa Care Răsfrânge Lumea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Când veni şi sărbătoarea veselă de Noo-Ruz,
Guiv simţi în piept dorinţa arzătoare de-a-ntreba
cupa-aceea norocoasă. Coliliul pahlivan
cu spinarea-ncovoiată de-atât zbucium îndurat
de a fiului său soartă, merse la serai, în piept
inima-i prinzând nădejde. Când văzu Khosro venind
pe Guiv cu-obrajii palizi, când văzu amarul chin
cum în inimă-l sfâşie, în tunica-i din Bizanţ
se grăbi să se îmbrace, şi ieşi în prag fiind
gata să se-nfăţişeze dinaintea Domnului.
Glasul către Ziditorul lumii el şi-l înălţă,
îndelung cerându-i mila-asupra cupei strălucind;
se rugă să-i deie sprijin Cerul cel sprijinitor,
şi tărie împotriva relelor lui Ahriman.
Apoi în serai se-ntoarse, fruntea şi-o acoperi
sub coroana-i norocoasă, prinse cupa-i între mâini
şi privi-nlăuntru. -Acolo văzu cele şapte părţi;
şi văzu cum din adâncul cupei la lumină ies
multe întâmplări şi planuri de-ale cerului măreţ,
firea, pricina, mărirea tuturora; şi văzu
în răsfringere icoana lumii-ntregi, şi zodiac
de la Peşti pân’ la Berbece ; şi văzu şi pe Saturn,
Marte, Jupiter Leul, Venus şi Mercur fiind
sus în hău, sub ele, Luna..
Şi stăpînul lumii-astfel
de a sa vrăjitorie ajutat întrezări-n
cupa lui tot viitorul. Cele şapte părţi privi,
dar despre Bijan nici urmă. Când ajunse în sfârşit
în ţinutul Kerguesars doar din mila Domnului
îl văzu-ntr-o groapă-adâncă pe Bijan înlănţuit,
blestemându-şi neagra soartă şi dorindu-şi moartea. Iar
lîngă temniţă, încinsă ca o slujnică, văzu
o copilă dintr-o stirpe-mpărătească..
Kei Khosro
către Guiv se întoarse c-un surâs ce lumină
tronul, şi acestea-i zise : „Bucură-te! Este viu!
Izgoneşte-aceste păsuri care mi te-au covârşit.
Nu te mohorî că şade-n temniţă şi-n fiare strâns,
viaţa nu-i e în primejde. Zace in Turan închis,
şi-l slujeşte o copilă, mladă dintr-un neam ales.
Notă informativă:
de la pești pân’ la berbece – Adică văzu zodiile în ordine inversă:
Peştii, Vărsătorul, Capricornul, Săgetătorul,
Scorpionul, Balanşa, Fecioara, Leul, Racul,
Gemenii, Taurul şi Berbecul.
Câtă grijă şi durere — câte pentru el simţii
mă umplură ‘de mâhnire. Soarta-atât de crâncenă
l-a izbit că nu-şi opreşte Iacrimile de venin;
tânguie-se că nu-şi vede nici pe-ai săi şi nici pe soţi
şi se mistuie în tremur, ram de salcie, şi-s plini
ochii lui de roşu sânge, inima-i de-amarnic chin,
limba-n gură nu-ncetează să-l tot cheme pe Khosro;
varsă lacrimi precum norul cel primăvăratec, şi-n
temniţă nu-şi mai doreşte decât moartea mai curând.
şi-acum cine îşi va pune umărul spre-a îndrepta
rău-acesta? Cine-i omul gata de-a sări in foc?
Cine va-ndrăzni-n mâhnirea noastră de-a făgădui
că-l va mântui de chinu-i? Nu este decât Rostam
ce-are braţul foarte ager şi-ar putea-mplini ceva,
doar Rostam, el, crocodilu-ţi smulge din adânc de mări!
Deci încinge-te şi pleacă la Nimruz, și nu te-opri
din galop nici zi, nici noapte. Du-i din parte-mi un răvaş
lui Rostam, şi te fereşte-n drum de-acestea de-a vorbi.
Vreau să-i poruncesc să vină, şi să-i spun ce s-a’-ntâmplat;
vreau să pun sfârşit mâhnirii tale, o, viteaz Guiv!”.
Cronica Şahilor