Johann Wolfgang Von Goethe – Elegii – VII

O, cât de vesel la Roma mă simt! Cu gândul la vremeaCând, dincolo-n nord, tulburea zi m-apăsa.Cer neguros și greu se lasă peste creștet,Ștearsă, informă, lumea zăcea lângă cel ostenit.Zbuciumatului cuget, căile sumbre pândindu-i,Mut mă pierdeam în adâncul eului meu.Azi, un văzduh mai senin îmi învăluie fruntea,Febus, divinul învie forme, culori.Noaptea de stele sclipește, răsună … Citește mai mult

Arthur Rimbaud – Razoare de Amarante

Razoare de-amarante până laPalatul nostim al lui Jupiter.– Știu că ești tu ce, -aici, Albastrul tăuCa de Sahara îl amesteci, da!.Apoi, cum roza, bradul soarelui,Liana-și duc trai îngrădit, ca oCușcă-a micuței văduve!..Și ceStoluri de păsări! o, ieo, ieo!..– Prea calme case, foste pasiuni!Chioșc al Nebunei din afecțiune.De după buci de trandafiri anumeBalcon umbros și jos … Citește mai mult

Valeriu Butulescu – Dacică

Barză moș mânzaduceți bolovanimama lor de perșiși de romani. Mânz moș barzăascuțiți pariică vin barbariipe drum de lutZamolxesul și Jupiterulcui i-a făcut. Mânz barză moșdin piatră și lutne-am făcut scut.din moșistrămoși.