Attila Jozsef – Mai Jos de Seghedin
(Szeged alatt).Cu drag, pentru dr. Espersit János.În această seară de vară, TisaȘoptește tristeți vechi, melancolii.Soarele-apune, colorând magistralZarea; mă-nvăluie copacul nopții.Mă-acoperă și-mi mângâie chipulFrunzișul, flori nu se deschid în el.Dar mi-acoperă-n tăcere patulDe mă culc și eu – trist învățăcel.Un vechi poem se deșteaptă-n mine,Din inimă-i răspund ecouri înrudite.– De ce trebuie să-mi torn jalea-n rime?.Sufletul … Citește mai mult