Ștefan Octavian Iosif – Vară
Asfințește. Printre ramuriAurite-n foc de soare,Tremură nenumărateMici ferești strălucitoare.Sub arțar, plecat, moșneagulȘade cu luleaua-n gură,Pare că-i cioplită-n piatrăLuminoasa lui figură.Joacă în văzduh țânțarii;Pe furiș, prin frunza rară,Ca un zgomot de șopârleDrăcușorii se strecoară.Ici și colo doar s-aratăPrintre crengile mișcate,Și, pitiți, șoptesc în umbră,Se ghiontesc, râd pe-nfundate.Dând semnal întregii cete,Cel din urmă-n fund dispare.— Caută-i de-acu, … Citește mai mult