jelire – Versuri.pro

Christian W Schenk - Magduș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E prea mic sicriul,
e prea mare perna
pe care
se pare
că-ntâiul fecior
ți-a pus-o sub cap.
Ce-ți caută inelul
pierdut pe un deget?
De ce nu-i pe altul…
La altul?.
Cea mică nu plânge;
se joacă.
Suflă și stinge
și stinge și aprinde
cu-n pai o lumânare.
Îi pare
un joc,
într-un loc de-ntuneric,
jucat pentru tine.
Sicriul pe scaune
dă-n clocot pe margini,
pe margini
cu giulgiu.
Podelele-s pline
de giulgiu și de tine,
și cerul e plin,
de tine e plin,
Magduș.
Atunci când te-ai dus,
în zori,
de ce nu ne-ai spus
că vrei să mori?

Johann Wolfgang Goethe - Moarte Aparentă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Jeliți fecioare-aici, la groapa sa. / Amor aici căzu, dintr-o nimică. / Dar oare-i mort ... →

Octavian Goga - A Murit…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De-o zi-ntreagă plâng alături biata Mura cu fecioru.
În bordei, pe masa-ntinsă, doarme astăzi Laie Chioru.
De-nvălire o vecină s-a-ndurat cu două straie,
Și drept pernă o desagă a umplut Mura cu paie.
L-a legat pe sub bărbie cu năframa de mătasă,
O scumpete pusă-n ladă de pe când era mireasă.
Busuioc și izmă creață a adus cumătra dar,
Iar pe buzele-nnegrite a pus Mura un creițar.
Într-un ciob zăcuse banul, în firidă, la o parte,
Nu mai umblă azi, și Mura de păcat se teme foarte.
Între foi de nuc, alături, lângă fruntea lui de ceară,
Ostenit se-ntinde arcul pe grumazul de vioară.
Doi cărbuni sfiala-și scapăt, adormind sub pirostrii,
Întunerecul coboară prin ferestrele pustii.
Mura stă pe fața vetrii și-i cad lacrimi în cenușe.
Leneș scârțâie țățâna ruginită de la ușe.
Se ivește-n prag copila judelui Zăbun, cea mare,
Și din mâneca cămășii scoate-ncet o lumânare.
Cruce-și face, o aprinde. Tremurând, para gălbuie
Nu se-ndeamnă de sfială, cât pe-aci era s-apuie.
– Nu mai plânge, Mură, leică, zice fata lăcrămând.
Mura stă cu fața stinsă și răzleț o paște-un gând:
Ce viață fără milă. Lângă mort, la căpătâi,
I-a fost dat să ardă-n casă lumânarea cea dintâi.

Floarea Calota - Unde Iarba Se-mpletește

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Unde iarba se-mpletește
Și mi se găitănește
Cine mă vede-alergând,
Alergând și întrebând
Vede bine c-am un gând
Flori și pietre întrebând:
– Unde-i omul meu ăl bun
Cu plânsul să mi-l răzbun,
Să-i schimb toate hainele,
Să-i fac rânduielile,
Să-i aprind lumină mare,
Nu ca a de lumânare,
Lumină din Sfântul Soare
Să nu rătăcească tare,
Două vorbe să-i vorbesc
Și să mă călătoresc,
Și cumva să-l lămuresc
Să mă ia-n brațele lui
Cum făcea dintâi, dintâi.
Măi neicuță, puișor,
Un’ ți-a fost soarta să mori:
În albeața zorilor
Ori cerneala nopților?
Lumânare cin’ ți-a pus?
Luna galbenă de sus!
De scăldat, cin’ te-a scăldat?
Norii când s-au revărsat!
De-mpânzit, cin’ te-a-mpânzit?
Frunza când s-a risipit!
De-ngropat, cin’ te-a-ngropat?
Munții când s-au dărâmat!
De jelit, cin’ te-a jelit?
Vântul când s-a tânguit
Și ghiuleaua chiuind,
Focul când te-a mistuit,
Păsările ciriprind,
Păsărele-nlăcrimate
lângă cuiburi dărâmate!.
Măi neicuță, puișor,
Mult mi-e dor și mult mi-e dor,
Numai Bunul Dumnezeu
Știe de sufletul tău,
De sufletul tău și-al meu,
Suflețelu-n mine plânge,
Plânge cu lacrimi de sânge
Și-are un picior în groapă,
Eu te-ntreb cine mai scapă,
Suflet cu picior în groapă
Eu te-ntreb cine mai scapă,
Eu te-ntreb cine mai scapă,
Eu te-ntreb cine, cine mai scapă?!

Nichita Stănescu - Respirări VI

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dragii mei, feriți-vă să aveți dreptate prea repede,
prea devreme, – ca să mai aveți la ce visa!
Dragii mei, feriți-vă să muriți de tineri,
– ca să puteți totuși să vă jeliți viața, cum se cuvine!
Eu sunt real, dar nu sunt adevărat, Petrule!..
(din „Adevarul si Realul”)

Ady Endre - A Jeli Jeli Jeli

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

De sicriu stând aproape,
Când bate miez de noapte.
Neîntrebând cine e mortul,
Clopoțind pentru cortegiul.
Cort de argint, văluri negre,
Și dedesubt cruci funebre.
Trist, în grea argintărie,
Sufăcând în fum de făclie.
Luptând cu umbre cu zornete,
Cântând psalmuri mohorâte.
Ascultând orgele răsunând,
Voci de mormânt de jos urlând.
Pășind prin morminte afunde,
Cu preot sobru, slugi mute.
Vibrând, ascuns, pândind, pe furiș,
A privi mortul cel năstrușnic.
În nopți cu Lună dârdâind,
În val-tămâie gâfâind.
Dând piept și negând virtuți,
Ademenit și în genunchi.
Totul căit. Înfrânt, confesând,
Peste un sicriu aplecând.
A scrie un testament perfid,
Și jeli, jeli, jeli, jeli.

Aurel Tamas - De-Oi Muri, Mor, Pune-n Groapă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

1. De-oi muri, mor, pune-n groapă
Și la cap mi-or pune-o piatră
Nouă zile m-or cânta
După-aceia m-or uita.
2. Nu știu raiu m-a lua
Ori iadu m-a aștepta
Da’ aicea pă pământ
Am făcut ce mi-o plăcut.
3. Mandră când oi muri eu
Să vii la mormântu meu
Și te razamă de cruce
Și să-mi zici o vorbă dulce.
4. Și la mine la mormânt
Oi lăsa cu jurământ
Să nu sape groapa-adânc
S-aud mandrele vorbind.
5. Arde-ai lume cu foc greu
Mulți pretini mai am și eu
Ce-or veni la-ngropăciune
Să țape pământ pă mine
Mandrele să mă jelească
Pretinii să chefuiască