izbanda – Versuri.pro

Civic Rebels - Zimbrule, Străbunule

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Frate cornut,
Vorba ascultă-mi până să pleci
Frate mut
Știu că graiul mi-l înțelegi
Ne-am născut
Și-am crescut călcând
Pe același pământ.
Lupt-am pierdut
Păgânii mă-nconjoară
Frate cornut
Am venit să îți cer ajutor
Cheamă-ți turmele până în zori.

Ref:
Ține muntele-n grumaz
Și coarnele-n stele
Să-ți trăiască turmele.
Zimbrule, zimbrule străbunule!

Frate drept
Ce înțelept mă asculți fără glas
Lunca din râu
Spicul din holdă îți las
Până hoardele să ne ajungă
Cheamă-ți turmele, vino la luptă!
Codru fierbe în clocot
Zimbrii din cer se revarsă
Oastei se alătură-n tropot
Însuși Zamolxis îi mână-n ropot
Izbânda-i a noastră!

Grigore Vieru - Zăpăcirea Lacrimii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lui Gheorghe Vodă.
Au zăpăcit,
Au încurcat până şi
lacrima bătrânei măicuţe,
până şi apa
copilăriei noastre.
Frate, ei urăsc
cântecul tău.
Ei urăsc cântecul
care arată Prutului
pe unde să curgă.
Noi credem în izbândă.
Chiar dacă nu
există Dumnezeu,
nimeni
nu-i poate ocupa locul.

Florin Salam - Citesc Biblia Și Plâng

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Citesc Biblia și plâng
Spune-mi, Doamne,
Spune-mi când
O să fie și la mine
Puțin rău
Și mai mult bine..
Cine ieri m-a dușmănit astăzi mă iubește
Bate la ușa mea și se milogește
C-au văzut că-mi merge bine
Și se dau pe lângă mine parcă aș fi miere de albine
Dumnezeu când m-am născut mi-a spus
C-o să-mi dea de sus
Mult noroc și bani cu furca să-i întorc
Să am puțină răbdare
C-mi trimite o ursitoare
Să-ma ursească de bine
Să stea norocul la mine
E adevăr adevărat
Dumnezeu nu m-a lăsat
Norocul mi-a trimis
Cum mi-a promis
Cine ieri m-a dușmănit astăzi mă iubește
Bate la ușa mea și se milogește
C-au văzut că-mi merge bine
Și se dau pe lângă mine parcă aș fi miere de albine
Mulți au câștigat pe urma mea
Nimeni nu mă credea
Și banii mei mergeau în buzunar la ei
Roata vieții s-a schimbat
Am iertat dar n-am uitat
Dacă n-ar fi Dumnezeu
Le-aș face la fel și eu
E adevăr adevărat
Dumnezeu nu m-a lăsat
Norocul mi-a trimis
Cum mi-a promis
Cine ieri m-a dușmănit astăzi mă iubește
Bate la ușa mea și se milogește
C-au văzut că-mi merge bine
Și se dau pe lângă mine parcă aș fi miere de albine

Ingeborg Bachmann - Unui Comandant De Oști

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dacă afacerea aceea, în numele onoarei
încărunțitelor și orbitelor popoare,
va izbuti din nou, vei fi
un lacheu și un slujitor
hotarelor noastre, de vreme ce înțelegi
să le împrejmuiești cu sânge.
În cărți umbre în fața sa aruncă
numele tău, și apropierea sa
ademenește laurul să crească.
Cum o înțelegem: nu jertfi pe nimeni înainte
de-a te jertfi tu însuți și nici pe Dumnezeu nu-l invoca
(Și-a dorit el vreodată părtaș la prada ta să fie? A fost vreodată
un partizan al speranțelor tale?).
Atât ar trebui să știi:
abia când nu vei mai încerca,
asemenea multora dinaintea ta, cu spada
cerul de nedespicat să-l despici,
laurul va da o frunză.
Abia când, cu o uriașă îndoială,
norocul din șa îl ridici și însuți
sari în ea, izbânda îți făgăduiesc!
Căci nu atunci ai câștigat,
când norocul pentru tine învinse;
e drept, au căzut drapele dușmane
și înainte ți s-au depus arme
și fructe din grădini
de altul plantate.
Unde, la orizont, calea norocului
și calea nenorocului tău.
se împreunează, acolo pregătește lupta.
Unde se întunecă și soldații dorm,
unde ei te blestemau și de tine
erau blestemați, acolo pregătește moartea.
Vei cădea
din deal în vale, cu torentele învolburate,
în prăpăstii, pe ogorul rodniciei,
în semințele pământului, apoi în minele de aur,
în râul de metale, din care-s cioplite
statuile maimarilor lumii, în ținuturile adânci
ale uitării, milioane de stânjeni mai departe,
și în minele visului.
Și la urmă în foc.
Acolo laurul îți întinde o frunză.

Ion Barbu - Gest

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Toiagul vechi, pe care l-a ciuruit, l-a ros
Și cariul, și custurea, ți-l trec de-acum. Ca mine
Vei ispiti la rând-ți temutele destine,
Urcând și tu sub cerul de fier și chinoros.
Te-așteaptă mohorârea pustiului pietros!
Nu șovăi, străbate-o; iar când, diamantine,
Pădurile de ghețuri se vor ivi pe cline,
Încrezător azvârlă ciomagul de prisos:
Din povârniș, în steiuri, din stânci, în văgăune,
Izbit de lespezi, ciotul va face să răsune
Cu lung și-amar vuiet tot haul de granit.
Dar sus, sub îngânata lumină-abia născândă,
Lăsând să scape râsul din pieptul tău sporit,
Acoperă căderea cu hohot de izbândă.

Walt Whitman - Pornind Din Paumanok - 3

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Americanos! Izbânditori! Etape ale omenirii!
Înainte! Pe treptele veacului! Libertate! Mase!
Pentru voi, un program de cântări.
Cântări ale preriilor,
Cântări despre Mississippi cu albia-i lungă până
la marea Mexicului,
Cântări despre Ohio, Indiana, Illinois, despre Iowa,
Wisconsin și despre Minnesota,
Cântări pornind din Kansas către centru și de-acolo
țâșnind ca niște raze,
În necurmate păsări de foc, de viață dătătoare.

Alexandru Macedonski - Sonetul Puterii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Târnăcopul, pila, mâna, mușcă stânca cu-ndârjire.
Vâna de-aur bănuită e adânc în munte-ascunsă.
Strălucirea ei curată nicăieri nu e răspunsă,
Ci mereu se depărtează, ca furată de-o vrăjire.

Mă cuprinde, câteodată, o-ntristare și-o-ngrijire:
Străbătea-voi, prin voință, până-n taină nepătrunsă,
Sau rămâne-va această veche Mekă neajunsă,
Și plătit voi fi de muncă fără seamăn, c-o rânjire?

Dar deși, dintre unelte, pe granit mi-au fost sfărmate,
Rând pe rând, aproape toate, în asalturi necurmate,
Și cu toate că, grămadă, zac tocite, și chiar rupte,

Nici acum în al meu suflet nu stă-nfiptă disperarea.
Simt izbânda-n depărtare printre trudă și noi lupte,
Căci unealta neatinsă ce-am păstrat-o e: Răbdarea.