William Shakespeare – Sonetul LXIII

De dragostea de sine-i stăpânităființa mea, orice cotlon din mine,nu-i leac s-o mântuie, e zidităîn învelișul inimii prea-pline.Nu-i chip mai grațios, tipar mai mândruși nu-i ca mine nimenea mai teafăr,Eu gestu-mi prețuiesc și-s gata întruaceeași slavă să mă cred luceafăr.Dar când oglinda adevăru-mi spunesunt tăbăcitul de nevoi și rele,pe dos mi-apare-amorul, O, nebun ecel ce … Citește mai mult