Versuri corectate și adnotate
A fost, pe vremea dacilor, o ziîn care, din tărâmuri depărtate,de care nimeni nu se-arat-a ști,au apărut ființe mai ciudate.La care nimeni pân-atunci, vreodat’,cu ce știa din vremile trecute,nu s-a gândit că ar fi existatși c-ar putea pe oameni să-i ajute.N-au fost mirați să vadă patru frațivenind spre ei încrezători, în seară,și nu s-au arătat … Citește mai mult
Am încălecat pe calȘi-am ajuns la o povesteCum o alta nu mai esteDela Decebal. Se făcea că-n lumea dacăÎntre marile hotareViețuia unu’-ntr-o stareAfrodiziacă. Foarte gras era Vomyllus,Vesel, și era în stareSă-l facă să râdă tareChiar și pe Coryllus. Cu privirea-i acvilină,De pe tronul său de rege,Încerca, se înțelege,Ca să se abțină. Dar putea? – cu … Citește mai mult
Despre voin-am să ştiu nimic, niciodată.Sunt, fără îndoială, cel dintâicare vă caută umbraprintre arboriişi râpile despicate de ger,ale graiului nostru,printre boabele de grâuşi rădăcinile de mătrăgună,în fântâni cu hoituri de vulturidevenite apă verde,în piatra colcăind de aurşi în văzduh.Unde sunteţi? Unde v-a tăinuitîntunecata voastră justiţie,unde v-aţi spulberat?Sunt sigur că aţi fost,trebuie să fi avut o … Citește mai mult
Înaintede-a fi sataceastă îngrămădire de ruineușor înclinate pe sub arborii cu crengileîncovoiate încât din loc în locse mai ițesc bucăți de zid afară din frunzișe o confuzie de reziduuriprăbușită într-o tăcereîntreruptă doar de murmurul nenumăratelorpâraie care curgpe ulițe întortocheate și îngusteși de vorbele sătenilorcu ochi mirați și neștiutoride păstoribălăbănindu-și amenințători bâteleîn urma turmelorpână sus în … Citește mai mult
Eu, Ziraxis, mai mare peste anarți,Am luptat șase ani cu romanii. Aveam lângă noiMunții. Ei, Roma, legiunile de fier, berbecii,Catapultele, dar mai presus, neteamaDe moarte și o voință de a învinge, grozavă.Am luptat bine cu toții, dar ne-au bătut.M-au prins: am stat sclav, am fugit!Am colindat lumea, și m-am întors.Jumătate din neamul meu pierise,Alții se … Citește mai mult