Ioan Iacob Hozevitul – Odinioară și Acum
Aruncându-ne în urmăOchii noștri sufleteștiCătre anii din vechimeA vieții creștinești,Mintea noastră se uimeșteDe sfințenia de-atunci,Limba fără grai rămâne,Ne simțim ca niște prunci.Căci vedem păgânătateaDând război necontenitAdunările creștineDin Apus și Răsărit.Și aflăm credința sfântăCa un foc atunci arzândIar Biserica în culmeaBiruințelor șezând.Adâncindu-ne mai tareÎn trecutul depărtatAl Bisericii creștineGândul nostru stă mirat:Uriași vedem în fațăPe străbunii credincioși,Noi … Citește mai mult