istoria – Versuri.pro

Mateiu Caragiale - Lauda Cuceritorului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

„Rois barbares,
Sombres chasseurs d’aurochs *..”
H. Taine**.
O! tu, care-ai mânat barbare gloate
Ca să sfărâmi împărăţii bătrâne
Şi-ai câştigat izbânzi nenumărate;
Tu, ce-n trufia inimii păgâne
Ai pângărit râzând altare sfinte
Şi-ai ars cetăţi, ai fost măreţ, stăpâne,
Când jefuind regeştile morminte
Zdrobitei hârci îi ai răpit cununa,
Şi oaselor bogatele veşminte;
O! negre Domn, care-ai stârnit furtuna
De năvăliri, de-ai zguduit pământul,
Dacă-al tău nume îl săpase runa
Cea tainică pentr-a-ţi slăvi avântul,
L-a şters neîmpăcată-apoi uitarea,
Precum ţi-a spulberat cenuşa vântul.
Povestea ta pierdută e-n vâltoarea,
De ani supuşi ce vremea-a spulberat,
Dar umbra ta le mohorăşte zarea,
Că-nalt răsari, cumplit, neîndurat,
Cuprins de flăcări pe căzânde turle,
Cu pieptul gol luptând însângerat,
Beat de măcel. Asurzitoare surle
Cu spijele se întreceau turbate,
Şi-ades făceai îngrozitor să urle
De buciumări pădurile carpate,
Vânând călare zimbrul şi vierul
Şi săgetând jivine-înspăimântate.
În sumbri nori ce trec încomând cerul
În zori, goniţi de aspra vijelie,
Le mai zăresc cum fug mugind de fierul
Ucigător. Zburau cu veselie
Deasupra-ţi corbii, şi de-atâta sânge
Răsar şi astăzi roşii flori din glie.
Dar, îndelung nu ţi-a fost dat a-nfrânge
Pe-aceea ce pândise rânjitoare,
La sânu-i rece să te poată strânge,
Şi ai pierit, trădat într-o strâmtoare.
Amar te-a plâns, pletoasa seminţie
Ea, ce pe-o culme-într-un apus de soare,
Urlând, te-a ars cu-ntreaga-ţi avuţie,
Cu-ai tăi sirepi, cu roabele iubite,
Ce desfătau posaca ta beţie.
*.
Sunt seri, spre toamnă, adânci şi strălucite
Ce, luminându-mi negura-amintirii,
Trezesc în mine suflete-adormite
De mult, încât cad pradă amăgirii
Când cerul pârguit la zări cuprinde
Purpura toată, şi toţi trandafirii,
Şi-n sânge scaldă para ce-l aprinde
De vii văpăi – privind atunci amurgul,
Un dor păgân sălbatic mă încinde, -.
Şi văd, stăpâne, cum îţi arde rugul.

Cristea Ionică - Basarabie, Te Port în Sânge

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa 1:
Basarabie, te port în sânge
Ca pe o rană ce nu se stinge
Te văd în vis, te simt în gând
Și-n lacrima ce-mi cade blând.

Strofa 2:
Pe Prut se frânge dorul meu
Și-n fiecare pas e Dumnezeu
Când spun „acasă”, tu răspunzi
Cu glasul mamei din ascunzi.

Refren:
Basarabie, soră ruptă
Din trupul țării noastre-n luptă
Te strig din munți, te plâng din văi
Ești dorul meu de mii de căi.

Strofa 3:
Copiii tăi vorbesc românește
Dar lumea-i spune că nu-i firește
Istoria ne-a fost furată
Dar inima n-a fost uitată.

Refren (repetat) :
Basarabie, soră ruptă
Din trupul țării noastre-n luptă
Te strig din munți, te plâng din văi
Ești dorul meu de mii de căi.

Final:
Și când va fi să fim din nou
O țară, un cuvânt, un neam, un nou
Atunci vom scrie pe pământ
Că dorul nostru n-a fost frânt

Jorge Luis Borges - Alexandria 641 A.D.

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De când văzut-a noaptea-ntâi Adam
Și ziua și alcătuirea palmei,
De-atunci vorbit-a omul și-a-nsemnat
În piatră sau metal sau pergament
Tot ce cuprinde lumea ori visează.
Aici e munca lui: Biblioteca.
Se spune că volumele din rafturi
Au depășit puzderia de astre
Ori firele de-arină din pustiu.
De-ar încerca vreun om să le citească
Și-ar pierde mintea și ochii temerari.
Se află-aici tot ce a strâns de veacuri
Memoria, vitejii și-a lor spade,
Laconice simboluri de algebră,
Cunoașterea planetelor ce-nseamnă
Cu-a lor pecete soarta omenească.
Virtutea ierburilor tămăduitoare
Și-a fildeșului pentru talismane,
Și versu-n care stăruie iubirea,
Știința ce dezleagă solitarul,
Divinul labirint, teologia,
Și alchimia care scormonește
În tină aur căutând și-eresul
Păgânului. Socot necredincioșii
Că, dac-ar arde-n flăcări ar pieri
Istoria. Se-nșeală. Zămislit-au
Cu luare-aminte infinite cărți.
De s-ar distruge, le-ar alcătui
Din nou filă cu filă, rând cu rând.
Iubirile și muncile lui Hercul,
Și-nvățătura-oricărui manuscris.
În primul veac de la Hegiră,
Eu, care i-am supus pe perși, Omar,
Și-ntind credința peste tot pământul,
Soldaților le poruncesc să ardă
Biblioteca-aceasta necuprinsă
Ce n-are moarte. Fie lăudați
Allah care veghează și Profetul.

Radu Gyr - Grotesca

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dorm greu în piramide faraonii
și lebede-au murit pe sâni de Lede –
Cu brânciuri tari, istoria purcede
din stepa unde gâfâie bizonii.

Trec vârstele, ca zburdele de iede.
S-au îndârjit și au crescut coconii.
Icaricele aripi – electronii –
ne urcă unde-un crin nu se mai vede.

Se prăbușesc statuile-n muzee
și Dante a rămas un simplu craniu..
noi tropăim mai sus pe curcubeie,.
în timp ce-ntr-un ungher, un hohot straniu,
pândindu-ne deșartele trofee,
se strâmbă o paiață de uraniu.

Ion Scriba - Istoria

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ni-e specia un om mai des,
Istoria-i oglinda firii,
În luciul ei eu deslușesc
Biografia Omenirii.
Istoria – în linii mari
Iobagi și latifundiari –
La temelii, dezmoșteniții;
Sus –totdeauna, paraziții.
Sub ceruri neîndurătoare
Mai mult de-atât nu e nimic
Cel Slab e Robul celui Tare,
Cel Mare-înghite pe cel mic!
…………………………….
Căzând din ploile de stele
În Albii de Orânduiri
Curg ape tulburi – Omeniri
cu cețuri roșii peste ele.
Sub ANO-Timpuri schimbătoare,
Mișcări de vânturi peste ape..
De le privești mai de aproape
Ai zice, poate că-s.. Popoare.
Aceste mici vârtejuri, spume
Ori avalanșe, ori puhoaie
Sunt revoluții și războaie –
Civilizație.. și Lume?.
Sub un destin unduitor
Curg fluviile către mare –
Istoria pentru popoare
E curgerea durerii lor.
……….
Căzută-n sexuale mreje
Sub a instinctelor călduri
Trece Istoria-n vârteje
Isterice, la cotituri.
Istoria Pământului
Cu perisabila ei lume –
Trecutul, fum, Prezentul, spume
În Viitorul Vântului.
–
Aceste mici vârtejuri, spume.
.. VA CONTINUA

Ada Milea - Ceaușescu N-a Murit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ceaușescu n-a murit!
Ne veghează îndârjit
Ceaușescu e o școală
Ceaușescu e o boală
E în mine, e în tine
E în fabrici și uzine
Azi îl poartă fiecare
Ceaușescu-n veci nu moare.
Ceaușescu n-a murit!
Istoria ne-a păcălit
Limba lui de lemn se plimbă încet
Prin vechea noastră limbă.
Ceaușescu n-a murit!
Istoria ne-a păcălit
Noi suntem vii și morții
Ceaușești suntem cu toții

Aleksandr Blok - Ravenna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Tot ce-i de-o zi pe-a lumii scenă
În veacuri ai închis, pustii,
Și ca un prunc azi dormi, Ravennă,
La sânul mutei veșnicii.
Nu-s sclavi sub porțile romane
Grăbind cu mozaic de preț.
Și-n vechile bazilici anii
Rod aurul de pe pereți.
Tocite-s criptele bolite,
De umezeală, veac de veac,
Și-n sarcofage mucezite
Monarhi și-mpărărătese zac.
În săli lugubre, -ți stau în cale
Reci umbre, mișună-mprejur..
Ca arzătorii ochi ai Gallei
Să nu străbată vechiul mur.
Războaie crâncene, obide..
Fără de urmă-n gând s-au șters,
Cu glasul tinerei placide.
Să nu le cânte-n tainic vers.
S-a tras departe apa mării,
Cu trandafiri s-a-ncins pe mal
Ca Teodoric să dea uitării
Al vieții spumegânde val.
Vii, oameni casele-n ruine –
Sicrie-s parcă, de prisos..
Doar glasul trâmbiței latine
Pe plăci răsună maiestos.
Dar ochii fetelor Ravennei
Cătând spre-ncețoșate zări
Poartă sub lungilor lor gene
Tristețea ne-nturnatei mări.
Umbra lui Dante-i peste toate..
Cu vulturesc profil semeț
Al veacurilor mers socoate
Și-nalță imnul Noii Vieți.