Versuri corectate și adnotate
Memoria timpuluiE plină de spade şi corăbii,De pulberea imperiilorŞi de foşnetul hexametrilor.De uriaşii cai de război,De strigăte şi de Shakespeare.Eu vreau să-mi amintesc sărutul acelape care mi l-ai dat, cândva, în Islanda.
Acesta e revărsatul zorilor.E mai vechi decât mitologiile și decât Hristosul Alb.Va zămisli lupii și șarpelecare este și marea.Timpul nu îl atinge.A zămislit lupii și șarpelecare este și marea.A văzut plecând corabia pe care o vor facedin unghiile morților.Este cleștar de umbră în care se priveșteAtotputernicul, n-are chip.Mai greu e decât mărileși decât cerul mai … Citește mai mult
Chiar în clipa aceea bărbatul și-a spus:Ce n-aș da pe fericireade-a fi alături de tine în Islandasub bolta încremenitei zileși să împart cu tine prezentulașa cum te împărtășești din muzicăsau din savoarea unui fruct.Chiar în clipa aceeabărbatul era alături de ea în Islanda.
Dintre ținuturile-ncântătoare,Ce pasul meu și umbra-i le-a bătut,Ești cea mai depărtată și intimă,Ultima Thule, Islanda cu corăbii,Cu plug de lemn, neobosite rame,Năvoade grele-ntinse la uscat,Lumină stranie, încremenită,Ce vagul cer împrăștie în zori,Și vântul ce gonește rătăcite,Vikinge velaturi. Tărâmuri sfinte,Ce-ați fost memoria germanitățiiȘi i-ați răscumpărat mitologiaCu codri nepătrunși de fier și lupi,Corabia ce înspăimântă zeiiDin unghiile … Citește mai mult
Tu, ce-amintirii noastre ai lăsatDe gheață și de foc mitologie,Tu, ce cruzimi cumplite pe vecieDe stirpea-ți săvârșite ai cântat,Simțit-ai în acele neguroaseDin urmă clipe-n luptă cum se frângeTrupu-ostenit, cum inima îți plânge.Simțit-ai cum îți intră frica-n oase.În negura Islandei încrețeșteSărata mare viforul turbat.Ți-e casa-mpresurata. NecuratPonos ai suferit. Te covârșește.Pălește spada capul tău plecat.Precum adesea-n cartea-ți … Citește mai mult