Ion Barbu – Isarlâk

Isarlâk.„Pentru mai dreaptă cinstirea lumii lui Anton Pann”.La vreo Dunăre turcească,Pe șes vested, cu tutun,La mijloc de Rău și BunPân’ la cer frângându-și treapta,Trebuie să înflorească:Albă,DreaptăIsarlîk!.Ruptă din coastă de soare!Cu glas galeș, de unsoare,Ce te-ajunge-așa de linCând un sfânt de muezinFâlfâie, înalt, o rugăPe fuișor, la zâna-n fuga..*.– Isarlîk, inima mea,Dată în alb, ca o … Citește mai mult

Ion Barbu – Încheiere

Încheiere.Stinsă liniștirea noastră (și aleasă),Isarlâk încinsă, Isarlâk mireasă!Dovediții, mie, doisprezece turciÎntre poleite pietre să mi-i culci:.Inima – raiaua, osul feții spân,Țeasta, nervii torși în barbă de stăpân,Clatină-i la Ciprul Negru, în albeațăDe sonoră vale într-o dimineață!.Vis al Dreptei Simple! Poate, geometriaSăbiilor trase la Alexandria,Libere, sub ochiul de senin oțel,În neclătinatul idol El Gahel.Inegală creastă, sulițată … Citește mai mult