Strofa 1:
De ce mamă, de ce tată
M-ați iertat de prima dată
M-ați iertat și m-ați iubit
Și eu iarăși am greșit

Bună măicuță, dragă tăicuță
Bine n-ați făcut
V-ați făcut de mine milă
Când eram doar o copilă

Strofa 2:
Mi-ați dat tot ce-aveați în casă
Să-mi fie viața frumoasă
M-ați ținut cu zile bune
Să nu știu ce-i rău în lume

Pentru mine ați muncit
Și nu mi-ați cerut nimic

Strofa 3:
Mult putea să-mi folosească
Doar o palmă părintească
Doar o palmă și-o povață
Să nu fac glumă din viață

Să fi plâns eu de copilă
Nu să-mi plângeți voi de milă

Strofa 4:
Vă cer din suflet iertare
Pentru zilele amare
Mi-ați făcut viața senină
De flori și de soare plină
Bună măicuță, dragă tăicuță
Azi vă dăruiesc
Gândul meu cel mai frumos,
Cântecul cel mai duios
Bună măicuță, dragă tăicuță
Ce mult vă iubesc

Cântecul 2.
Mama, mama, ce-ai crezut,
Când pe lume m-ai născut, of of
Că-n loc să-mi dai scutecul
Mi-ai dat, mama, cântecul, of of.
Și într-o zi de sărbătoare
Să-ntinzi, mama, masa mare, la la la la lai la
Când o zăngăni fântâna
Să știi c-a sosit Irina, la la la la lai la.

Cântecul 3.
De ce, mama, de ce, tata
M-ați iertat de prima dată
M-ați iertat și m-ați iubit
Și eu iarăși am greșit
Bună, măicuță, dragă, tăicuță, bine n-ați făcut.
Mult putea să-mi folosească
Doar o palmă părintească
Bună, măicuță, dragă, tăicuță, rău v-am necăjit.

Cântecul 4.
Fetelor, mă ascultați, mai
De mici nu vă măritați, mai
Cele ce n-au ascultat, mai
Numai de necaz au dat, mai fetelor.
Degeaba s-au pocăit, mai
Ce-au pierdut n-au mai găsit, mai fetelor.

Cântecul 5.
Nicio boală nu-i mai grea, neică al meu
Ca dorul și dragostea, mai (x2).
Fie frunză de-ar pica, neiculiță neică
Îl iubesc pe neicuța, neiculiță neică
Fie frunza să pălească,
Și neica să mă iubească.

Cântecul 6.
Bradului la munte-i place,
Și nu la loc șes,
Precum omului îi plac,
Mândre din ales.
Norocul m-a părăsit,
Dragostea mi s-a sfârșit,
Cum să fac ca să te uit, neice de demult.
Degeaba mai răsare luna
Pentru mine e tot una
Cine mi-a fost mie drag
Nu mai vine-n prag.

Cântecul 7.
Întoarce-te, bade-n sat
A doina, doina, doina
Că de când te-ai depărtat
A doina, doina, doina.
Liniștea eu n-o mai știu,
A doina, doina, doina,
Și mi-e sufletul pustiu,
A doina, doina, doina.
Fie-ți dor de maica ta,
A doina, doina, doina,
Că și ea te-o aștepta,
A doina, doina, doina.

Cântecul 8.
Cei trei brazi de la Sinaia,
I-a bătut vântul și ploaia,
I-a bătut, i-a scuturat,
Că neicuța m-a uitat, mai
Și de-atunci eu cânt mereu
Cu mult drag satucul meu, mai
Anii au trecut, nu știi, mai
Eu sunt mândră de copii, mai.

Cântecul 9.
C-am acasă-n grădiniță, mai neicuța
Un bujor și-o garofiță,
Care au crescut îndată,
Lângă mama, lângă tata,
Lângă mama, lângă tata.
Ei îmi luminează fața,
Ca soarele dimineața,
Ca soarele dimineața.
Bine-i să trăiești pe lume,
Cu copiii lângă tine,
Să le-ajute D-zeu,
După ce n-oi mai fi eu, mai.

II: Mi-a văzut-o sufletul, măi
S-o întoarne nu putu, măi
Și-a văzut-o inima,
N-a putut-o înturna
Tinerețe vezi cum ești,
Unde oare te silești, măi.

III: Cum e viața omului, măi
Ca și frunza pomului, măi
Îl îmbracă florile,
Pe urmă ninsorile
Tinerețe vezi cum ești,
Unde oare te grăbești, măi.

IV: A căzut neaua pe nuc, măi
Și mă-ntreabă cum o duc, măi
Nu știu ce mă-ntreabă așa
Parcă n-ar ști, n-ar vedea
Tinerețe ce rea ești,
Unde oare te grăbești, măi
Parcă n-ar ști, n-ar vedea,
Că sunt albă ca și ea
Tinerețe vezi cum ești,
Unde oare te silești, măi