Iosif – Versuri.pro

Rumi - Un Prieten a Venit Să-l Viziteze pe Iosif

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un prieten a venit să-l viziteze pe Iosif.
Iosif l-a întrebat:
”Ce mi-ai adus?”
Prietenul a răspuns:
”Ce aș fi putut să-ți aduc
astfel încât tu să nu ai sau să ai nevoie?
Nimic nu este mai frumos decât chipul tău.
Ți-am adus o oglindă.”
Ce nu are Dumnezeu
Dar ar putea avea nevoie?
Lui Dumnezeu trebuie să-i aduci
o inimă strălucitoare
pentru ca să se vadă pe El însuși în ea.
”Iubirea a spus – Oglinda”

Zaharia Stancu - Nașterea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Păstorii se întorceau în somn pişcaţi de purici.
Îngerii n-au sunat din trâmbiţe,
Nu s-au cutremurat înălţimile,
Magii îşi iubeau pe covoare moi ţiitoarele.
Dar vitele în adevăr rumegau paie,
Maria se zbuciuma în adevăr în sânge,
Şi în vreme ce ochii lui Iosif creşteau văpaie,
Pruncul trandafiriu a prins a plânge.

Ion Pillat - Iosif Teslarul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ea îl privea cum mânuia rindeaua
Pe blăni de brad. Cioplit și el în lemn,
Nu bănuia teslarul că în greaua
Penumbră-a candelii cu undelemn,
Maria sta păzind întruchiparea
Lui Dumnezeu în trupul ei curat.
Dar cum, mărită, flacăra în pară
Luminii-i da obrazu-adevărat,
Iosif, ștergând năuc sudoarea frunții,
A ridicat în blestem pumni semeți –
Când, iată, cu un pas ce mișcă munții,
Lăsând icoana goală pe pereți,
Un înger coborî: același – din Vestire.
Maria însă nu-l mai cunoscu.
Văzându-l, omul își veni în fire
Și se sfii și parcă pricepu.

Vladimir Nabokov - De Crăciun În Peșteră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În Betleem noapte-nghețată,
Cătam oița ce-am pierdut.
În peșteră privii – de-odată
O vedenie am văzut.
Strângea ca menghine smolite
Palmele care-au alintat
Fețe de lemn negeluite
Lemnarul Iosif încântat.
Zâmbetul blând spre Prunc, Maria
Îl îndrepta ca înspre Rai,
Cu dânsa toată veșnicia
Împrospătea albastrul strai.
Iar Pruncul văzul în lumină
Cu nimb din aurii săgeți
Îl înălța din lumea-n tină
Spre cerul Său cu norii creți.
Și cunoscui, de ei alături,
Păstor ce făuream un hram,
Cu clopoțel, lână de-omături
Mioara ce o căutam.