ioan botezatorul – Versuri.pro

Simion Felix Martian - Ioan Botezătorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea…” (Marcu 1:2b).
Când se-ntorcea istoria spre soare
Şi era mântuirii-abia mijea,
Un glas de tunet, cu înflăcărare,
Vestea o cale ce se deschidea.
Intra în eră Antemergătorul
Ce cobora prin timp din prorocii,
Să pregătească el, Botezătorul,
O cale pentru Cel din veşnicii.
Vorbea de pocăinţă şi iertare,
Despre mărturisire şi botez,
Iar vorbele, adesea tăietoare,
Intrau adânc în inimi, până-n miez.
N-a cunoscut până atunci Iordanul
Aşa un val vuind spre valul său,
Căci gloatele veneau cu tot elanul
Voind să-ntoarcă spatele la rău.
Le-a mai vorbit Ioan de Cel ce vine,
El pregătindu-I calea spre norod,
Dar zborul său înaripat spre bine
S-a frânt de răutatea lui Irod.
S-a stins Ioan, profet cu glas de clopot,
Dar nu-nainte de-a fi auzit
Din faptele reverberând în ropot
Că Cel ce vine.. deja a venit.
A fost un glas ce-a răscolit pustia
Şi ca ecou s-a consumat, vibrând;
În bezna vremii a purtat făclia
Şi tot ca ea s-a mistuit, arzând.

Simion Felix Martian - Botezul Domnului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Prin mâluri, prin nisip, prin bolovani
Iordanu-şi poartă vălurat povara
De amintiri cu lupte, cu duşmani,
Dar dincolo de toate, peste ani,
Ţâşneşte clipa de la Betabara.
Atunci Ioan, chemând, înflăcăra,
Căci pentru cer el a aprins scânteia,
Iar cine-l auzea se boteza,
Şi-n urma tuturor se-apropia
Isus din Nazaret, din Galileea.
Recunoscând Mielul lui Dumnezeu,
Profetul a rostit cu umilinţă:
„O, nu se poate să Te botez eu,
Când ştiu, simţind adânc în duhul meu,
Că eu de-al Tău botez am trebuinţă.”
Punct crucial, arzând în infinit,
Când Cel divin încuraja umanul:
„Să împlinim ce trebuie-mplinit”,
Apoi Isus spre apă a păşit
Şi în botez L-a-mbrăţişat Iordanul.
S-a înteţit minunea când din cer,
De unde veşniciile se-adapă,
A coborât, în chip de porumbel,
Duhul lui Dumnezeu peste Acel
Ce, botezat, ieşea atunci din apă
Şi-un glas divin din cer s-a auzit
Împrăştiind în patru zări tăcerea,
Un glas ce cu tărie a rostit:
„Acesta-i Fiul Meu Cel preaiubit
În care Îmi găsesc toată plăcerea.”
***
Suntem şi noi cu toţii botezaţi,
Şi-n Cel născut la cumpănă de ere
Am fost de Tatăl nostru înfiaţi,
Dar, oare, putem fi încredinţaţi
Că şi-n noi Îşi găseşte El plăcere?

Mihai Rădulescu - Salomeea și Proorocul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I.
Printre dune curge șarpe;
Vin alți șerpi din depărtare;
Trupurile – corzi de harpe –
Cântă-n unde lucitoare.
Scorpioni în drum lăptos
Se-ncârligă și se-ndoaie.
Un copac alb buretos;
lângă el – un miel și-o oaie.
Pier acuma spre cetate
Toți oștenii lui Irod.
Lanțul porții lung se zbate.
Coifuri sângeră pe pod.
Au intrat. Tăcerea-i plină.
La un geam, umbrit, un chip:
Gura roșie, pelină,
Ochiul fuge, de nisip.
.. Și tresare: robul sfânt,
Ioan Iudeul, o privește:
Fruntea-i rouă și pământ..
Un soldat îl îmbrâncește.
Chipul moare. Totul piere.
Luna cerne peste case
Stropii umezi de tăcere..
Case-nalte, case joase.

II.
Zace luna-n vârf de par.
Totul doarme. Doar la groapă
Vietățile apar
Ca mari sălcii-n mal de apă.
Stau leoaicele pe labe.
Tigrii gem cu pleoapa joasă.
Șerpii și-au adus podoabă
Groapei pielea de mătasă.
Ioan grăiește tuturora.
Când vorbește, când se roagă.
Legănată, aurora
Vine vorba s-o-nțeleagă.
Și răsună printre gloduri
Glasul palid, obosit;
Cântă jalnic stranii moduri
Botezate-n noul rit.
Pletele Ion și le pleacă
Peste pieptul ros de piele.
Dorm ceilalți în valea seacă,
Ninși de ultimile stele.

III.
Stă Salomeea-n umbră rece,
Ghem pe marmură de treaptă.
Gândul trece și-l petrece;
Parcă pleacă, parcă-așteaptă.
În picioare; pare funebre,
Sân de chihlimbar și gene.
Pasul pe pietriș când pune
Crezi că razimă doar pene.
Se întoarce; pleacă iară;
Și revine încă-odată;
A strâns pumnul mic de ceară;
Iat-o iarăși așezată.
Și, deodată, intră-n Sală;
Tauri fripți, piper și cepe.
Șovăie. Se-nalță. Goală,
Dansul rugilor începe.

IV.
Crește luna-n două coarne,
Ca o lotcă de pescar
Plină solzii să-și răstoarne.
Un lăncier aruncă-un zar.
Umbra zarului se farmă
Pe podeaua putrezită.
De departe vuie larmă.
Carne-n adieri și pită.
Zarul cade iar. Pe-o tavă
dusă de-un oștean în zale:
Țurțuri roșii, pulberi, lavă,
Cap cu barbă de pașale.
Stă Salomeea-n neagră poartă.
De sprâncenele stufoase
Capul către buze-l poartă,
Sus, la buze chiparoase.
Suge fruntea-ncrâncenată.
Ochii strânși mult a durere.
Unghia tare, de agată
Gura lui, gura i-o cere.
Ioan Iudeul nu răspunde.
Capul lunecă-n noroi,
Aură de aur – unde
L-a primit și îngeri goi.

Colinde - S-a Născut Domnul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Auzit-am, auzit
Că s-a născut Domnul Sfânt
În ieslea boilor
În turișul oilor
În paiele grâului,
În ogrinjii fânului,
Și la apa lui Iordan
Tot pe drum de maghiran
Acolo s-a botezat
De Ioan cel preacurat,
Frumos nume i-au aflat,
Iisus Hristos împărat.

Leo Butnaru - Surfing în Galileea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu de pe țărmul de mare
de data aceasta cam agitată
însă, de obicei, calmă
aproape nemișcată,
Marea Moartă,
ci de pe malul Ghenezaretului,
Lacul Galileei,
Ioan Botezătorul admiră câteva tinere
mândre iudee ce fac surfing
printre ele – și fiica Irodiadei,
juna cea zveltă
și mai bronzată.
Ah, Apostole, nu e sigur dacă și de data aceasta
nu te așteaptă însângeratul ghinion,
însângerata biblică idee,
că juna iudee, fiica Irodiadei
ar putea iar să-i ducă lui Irod la ospăț
capul tău,
purtându-l pe placa de surfing pe care
alunecă abil acum
în agitata magie a lacului;
pe placa de surfing
umedă, cu câteva alge
și jumătăți de scoici mici lipite pe ea,
îți va purta capul
precum altădată
pe aurită tipsie…

Valeria Peter Predescu - La Râul Iordanului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

La râul Iordanului
Să-i cântăm toți Domnului
Ahgios și aghios,
La botezul lui Hristos
Veniți toți ca s-alergăm
Iordanul să-l vedem
Că Iordanu-i râu frumos
Acolo vine Hristos
Apele să le sfințească
Pe noi să ne mântuiască
Să ne boteze-n troiță
În proslavnica-i credință,
Iară când veni Hristos
Iordanul s-a întors
Înapoi fuge și strigă,
Iară Ioan sta cu frică.
– Hai, Ioane, și cutează
Și cu apă mă botează!
Hristos botezându-se,
Ceruri deschizându-se,
Glas din cer s-o auzit:
– Tu ești Fiul meu iubit
Pe care mi te-am voit,
Din fecioară te-ai născut,
Cu oameni ai petrecut!

Valeria Peter Predescu - La Botezul Lui Hristos

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Veniți toți să ne-adunăm
La Iordan să alergăm
Că Iordanu-i râu frumos,
Acolo vine Hristos
Apele să le sfințească,
Pe noi să ne mântuiască,
Să ne boteze-n credință
Dup-a Domnului voință.
Iară când sosi Hristos
Iordanul s-a întors,
Prorocul se-nspăimântează
Și din inimă oftează,
În apă fuge și strigă,
Iară Ioan sta cu frică,
Hristos îl cheamă la Sine:
– Vino, Ioane, la mine,
Îndrăznește și cutează
Și vină de Mă botează!
– Vai, Doamne, dar nu cutez,
Nu știu cum să te botez,
Eu sunt apă și țărână
Și-mi tremură a mea mână.
Iar atunci, Iisus se scoală
Și strigă a doua oară:
– Îndrăznește și cutează
Și vină de Mă botează!
Și-atunci Ioan botezând
S-o umplut de Duhul Sfânt
Care-n chip de porumbel
S-o pogorât peste el,
Cerurile s-au deschis,
Glas din Cer s-o auzit:
– Tu Ești Fiul meu iubit,
În Tine bine-am voit!
Veniți toți să ne-adunăm
Lui Hristos să ne-nchinăm
Și de-acum până-n vecie
Hristos peste noi să fie.