invocare – Versuri.pro

Sappho - Invocație Către Zeița Afrodita

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Afrodita, fiica lui Zeus, vicleană,
Tu din tronul tău scăpărând lumină,
Nu mă frânge în chinuri, te rog, stăpână,
Nici în aleanuri.
Zeița: „Cine te supără?
Persuasiunea pe cine vrei să convingă?
În curând cea care fuge acum de tine te va urmări,
și, dacă nu te iubește, te va iubi.”

Gheorghe Tomozei - Invocare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pictează-mi peste suflet un nor
poate când am să mor!
Pe cerul acestei provincii
și-ar așeza zeița iile fisurate Da Vinci
iar Rafael
ar zidi tronul lui Miel.
Adună, adună-ntr-o ramă
arena aceasta ce se destramă
și de-ai să-l mai naști pe Gheorghe din Geția
nu-l umple cu lutul ori gresia,
ci așează în osul dintr-insul
sarea și plânsul
ce-l plânge toamna când bate
peste pleoapele lui desenate
cu semne ce nu s-au văzut
dintr-un grai de nimeni știut.
Așează-mi peste suflet un nor
poate când am să mor!

Phoenix - Invocație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Text: Șerban Foarță / Andrei Ujică; Recită: Florian Pitiș.
Vouă, celor din hronici, pecetii și herburi,
fiarelor nepăscătoare de ierburi,
nepăsătoare de carne de fiară, neumbrite de nour,
earse de soare: Pajură, Bour,
cu schiptru și tiară, –
mă rog, să vă iviți!.
Pre voi, fiare heralde:
alde Pardosu’, alde
Irog-inorogu’, vă rog, să vă iviți!.
Fiarelor de bună și de rea priință,
pe cari vânătorul dac-o să le prindză,
n-o să mi-se-aleagă cu pleavă și abure,
cu niscai sfarog: Fiarelor din fabule,
din eticești și de zăbavă cărți,
mă rog, să se ivească!.
Vouă, cinstitelor, ție, sperjure,
șarpe sân-pomului jur-împrejure,
fiarelor omului semiasemine:
alde Sirenei, celui Chentaur
cu gură de aur, ca a Hrisostomului,
mă rog, să se ivească!.
Fiare cuminți, cu-o mie de dinți,
cu coadă de pește, cu gheare la dește,
cu unghie de țap, cu cap, făr-de-cap,
cu blana ca sfecla, cu ochii ca stecla,
cu ochii de vâlc, fiare cu tâlc,
cu duhori suave, fiare filozoafe.. Ave!.
.. A psevdofiarelor cânt viața-neviața
care nu se trece ca topită gheața,
nu se risipește în văzduh ca ceața,
nice nu se rumpe ca subțire ața,
au se ovilește ca bătrână fața;
căci de zboară-mi zboară altfel decât rața,
se ivesc pe lume nu din ou ca rața,
nici nu-mi pasc fâneața-n toată dimineața,
ci-și păstrează pururi harul și verdeața,
taina și dulceața, –
fiindcă nici viață nu le e viața!.
Eu vă cânt și vă descânt,
vă invoc și vă evoc,
de noroc, de nenoroc,
Vasilisc și Inorog,
Aspidă și Zgripțor-Roc.
Eu vă agrăiesc, vă isc,
Inorog și Vasilisc,
frate Dulf cu ochi de sulf,
dimpreună cu Adelfă,
soru-ta, eu v-aduc jertfă.
Și tot eu îi țin ison,
Păsării Calandrinon,
Păsării de da sau ba,
ca și ție, dumneata,
Scarabee, scara mea..
Eu vă cânt,
eu vă trec pragul,
eu vă strig la ceasul fix
și tot eu vă uit de dragul
împăratului Finics!.
Fie să renască numai cel ce har
are de-a renaște, curățit prin jar,
din cenușa-i proprie și din propriu-i scrum,
astăzi, ca și mâine, pururi și acum.

Ingeborg Bachmann - Invocarea Ursei Mari

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ursă Mare, coboară, noapte flocoasă,
fiară cu blană de nori, cu ochii bătrâni,
ochi de stele,
prin desiş răzbat scânteind
labele tale cu gheare,
gheare de stele,
treji ne ţinem turmele,
însă de tine înrobiţi, neîncrezători
în coastele tale ostenite şi în tăioşii
tăi colţi, pe jumătate dezveliţi,
urs bătrân.
Un con: lumea voastră.
Voi: solzii ei.
Eu îi mân, îi rostogolesc
dinspre brazii de început
înspre brazii de la sfârşit,
îi amuşin, cu botul îi cercetez
şi îi apuc între labe.
Fie-vă frică sau nu vă fie!
Plătiţi obolul şi orbul
cu un cuvânt bun alinaţi-l,
să ţină ursul în laţ.
Şi condimentaţi bine mieii.
S-ar putea ca ursul ăsta
să rupă laţul, să nu mai ameninţe
şi toate conurile, din brazi căzute,
să le-alunge, pe cele mari, înaripate,
prăbuşite din rai.

Ion Pena - Invocare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În toată ora mică măcinat
De cai ce duc mereu la cimitir
Eu ție, Doamne, des m-am închinat
Din palme ridicându-ți un potir.
Cu fruntea aruncată către cer
Un sac de osanale ți-am trimis
Că mi-aperi în talazele de ger
Merindele de stele și de vis.
În carnea-mi răvășită peste ani
Tu mare și cărunt ai zăbovit
Și-n pleava de ferigă și golani
Deasupra m-ai purtat, neistovit.
Eu robul unui lut nemângâiat
În suflet te amestec și te cresc,
Dă-mi arcul de arhangheli ferecat
Pe demoni în grumaz să-i nimeresc.

Ioan S Nenitescu - Invocare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Părinte al popoarelor,
Drept jude al războaielor!
Tu, care vecinic ai iubit
Pe toți acei ce-au suferit.
Părinte, nu lăsa să piară,
A noastră, asuprită țară,
Ce-a îndurat atâta chin
De la păgâni, de la străin.
O, tu, al soartelor stăpân!
Ajută neamului român,
Prin sânge și prin vitejie,
Prin cruntul foc de bătălie.
Să-și cucerească dreptul sfânt,
De a trăi, pe-acest pământ,
Printre popoare, ca popor,
Pe soarta sa poruncitor.

A E Baconsky - Invocare Pestilențială

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Șapte hiene grase și șapte hiene slabe – clepsidră absurdă ieșită din fluviu, o, câte cadavre ne-ar trebui, câte hoituri de cal, câte leșuri, dar caii demult au murit, și automobilele dorm noaptea, și hoiturile toate au două picioare, și fiece lucru lasă un
SINGUR cadavru!
O, zeu al hienelor, dă-ne legi noi, milostivește-te pururi de stelele noastre, coboară-ți în lucruri duhul tău fetid!
Dă-i fiecărui lucru multe, multe
NENUMĂRATE cadavre!

Alejandra Pizarnik - Eu Cânt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Eu cânt. / Nu este o invocare. / Doar numele care se reîntorc. →