Refren:
Ne e atât de frică de ce ar putea lumea să spună
Dar e ok pentru că suntem doar oameni
Ți-e atât de frică de ce ar putea lumea să spună
Dar e ok, o să ajungi destul de puternic în curând
Ne e atât de frică de ce ar putea lumea să spună
Dar e ok pentru că suntem doar oameni
Mi-e atât de frică de ce ar putea lumea să spună, ducându-te să strici totul, așa că te rog nu o face.

Vrei să-ți desfaci aripile, dar nu ești sigur
Nu vrei să-ți părăsești conforturile
Vrei să găsești un remediu
Ne e frică de cine vedem în oglindă
Vrem să-l lăsăm să plece, dar îl simți prea pur
Cine vrea să fie singur în această lume?
Te uiti în jur și tot ce vezi e durere
Dar lumina ne găsește întotdeauna
Dacă avem puțină încredere.
Noi toți avem alegerea de-a lua conducerea sau de a urmări
Vreau să simt lumina revărsându-se asupra mea.

Atitude:
Un diamant nu definește strălucirea
N-am nevoie de un Rolex ca să știu cât e ceasul
Ți-ai găsit ce-i al tău, lasă-mă să-l găsesc pe-al meu
Sunt un supraviețuitor, uite ce puternic e sufletul meu
Sunt pe cont propriu, sunt doar eu
Nepăsător la oricum mă strigă ei.
Sunt un lider, nu un subaltern
Și mai bine aș fi plătit și popular
Primindu-mi dolarii
Suntem în burta bestiei care deja ne-a înghițit.

Nelly Furtado:
Este sfârșitul lumii așa cum îl știm noi… (x2).

Refren (x2)

Refren:
Chiar dacă corpul doare, eu pot mereu să zbor
Chiar dacă corpul moare, eu pot să aleg, să nu mor
Cât despre frică, e în fiecare din noi
Ne șoptește și ne lasă goi.
Când se ascunde, și eu devenim doi și
Trăim parcă-ntâia oară separați de voi
Iar frica e un sentiment supus.
De voință. ne-a fost de sus pus.
Ca să ne-nfrângem limitările
să ne uităm haltele și gările.
Nu uita că frica se prinde
De cine?. de suflet, de cine? de suflet
De cine?. de suflet? de cine?. de centrul tău
Ai grijă de cine, de tine și de cerul tău.

Refren:
Chiar dacă corpul doare, eu pot mereu să zbor
Chiar dacă corpul moare, eu pot să aleg, să nu mor
Eu pot să aleg să spun te ador
E o zi. atunci când mă voi trezi.
E ca o buclă în stomacul tău
Ca o nălucă, e copacul rău.
Care crește-n suflet,
Te păzește, te păstrează-n scutec
Te previne, că dacă nu asculți n-o să-ți fie bine
Îți șoptește: pericolul vine.
Cu buzele lipite de ureche, te acoperă
Ca o plantă care crește pe o casă veche
Te-nvaluie cu tine, devine pereche
Vrea să trăiască-n ochii tăi
Când ești încercat pe fața ta apar stropii săi
Și toți cei care te confruntă
O recunosc ușor, o sărută
Prezența ei le spune că vor câștiga, fără luptă
Și am simțit-o toți..
Măcar o dată ai simțit-o și tu, să negi nu poți
Știm amândoi cum e, e greu să respiri,
Să mergi nu poți, nu poți decât
să te miri. cum voința ta se face bucăți
N-ai uitat cum te-a făcut, să îți cobori privirea
Ai simțit cum îți fură sclipirea.
Din ochi, lăsându-i goi ca niște gropi, rupe.
Lanțurile. n-o lăsa să te târască prin toate.
Șanțurile..
Nu uita că frica se prinde
De cine?. de suflet, de cine? de suflet
De cine?. de suflet? de cine?. de centrul tău
Ai grijă de cine, de tine și de cerul tău.

Refren:
Chiar dacă corpul doare, eu pot mereu să zbor
Chiar dacă corpul moare, eu pot să aleg, să nu mor
Eu pot să aleg să spun te ador
E o zi. atunci când mă voi trezi.
Chiar dacă corpul doare, eu pot mereu să zbor
Chiar dacă corpul moare, eu pot să aleg, să nu mor
Eu pot să aleg să spun te ador
E o zi. atunci când mă voi trezi