Întrebare existențială – Versuri.pro

Christian W Schenk - Întrebare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un fel de moto:
Moartea mă pândește, anii trec în goană
eu rămân bătrânul veșnic în prigoană
zorii se destramă-n cântecul soios
al luminii negre de atât prisos.
Cât de frumos sună cuvântul nedreptate
Pe brazdele cu noi mai-mai vecine
Dar cine-ar înțelege, cine
Să-i pui în cârcă doar o jumătate
Din greutatea unui sac din care
Să ia la câte-un pas un oarecare
Atât cât vrea și cât îi prinde bine?
Ajuns la capăt rămânând doar sacul
Nu ți-ai dori să vie, să-l ia dracul?.
Atunci te-ntreb de ce te miri amice
Că-njur pe fiecare care-mi zice
Că am destul în sacul ce m-apasă?
Da, am destul pe drum, dar nu acasă!

Horia Vintila - Marea Întrebare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Plutea o seară rece de toamnă peste munți
Și rănile din soare se închideau de frig.
– De unde vine moartea, prietene Zadig,
Cu aripi de rugină să bată lângă frunți?

Giuseppe Ungaretti - De Ce

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Are nevoie de-ntremare
întunecata mea inimă distrusă.
În crăpăturile noroioase dintre stânci
ca o buruiană din aceste locuri
ar vrea să tremure ușor spre lumină.
Dar eu nu sunt
în praștia timpului
decât o zgaibă de piatră viermănoasă
din însăilatul drum
de război.
De când
a văzut chipul
veșnic al lumii,
acest nebun a vrut să știe
căzând în labirintul
inimii sale crucificate.
S-a netezit
ca o șină
inima mea în ascultare,
dar se trădează urmând
ca o dâră o navă scufundată.
Privesc zarea
ce se spuzește de cratere.
Inima mea vrea să lumineze
ca această noapte
măcar de la un jet de rachete.
Îmi păstrez inima
care se roade
și se zdrobește, și bubuie
ca un proiectil
în câmpul vast,
dar nu îmi lasă
nici măcar un semn de zbor.
Sărmana mea inimă
înmărmurită
de neștiință.

Nava Mama - Ultimul Sfârșit Al Lumii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Desculț merg pe ritm
Picioarele simt
Vine din urmă
Oprește un timp.
Malul e mare
Pe-o rază de soare
Vine din urmă
Și vrea răzbunare.
Bagă-mă-n seamă
Am o întrebare
Care e răspunsul
Spune-mi dacă doare.
Lumea tre’ să vadă
Lumea tre’ să creadă
Lumea o să urce și
Lumea o să cadă

Adrian Păunescu - Pe Cont Propriu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Într-o lume aflată permanent
sub stare de risc,
uităm adesea că există, totuși există,
și riscul pe cont propriu.
Poezia este
un risc pe cont propriu.
E noapte. Luna se află,
cum se spune,
în mijlocul nostru.
Îmi iau capul în pumni
ca pe-o cloșcă cu puii de aur
recuperată,
încep să mă învârt în mijlocul pieței
și vă întreb, doamnelor,
domnișoarelor și domnilor,
„cine riscă în seara asta cu mine?”
așa cum v-aș întreba:
„cine dansează cu mine?”

Vasile Copilu-Cheatră - Mă-ntreb…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Mă-ntreb din nou în lumea de pripas
Cât oare pentru semeni mi-a rămas?
Cât vei mai sta cu Oana lângă vatră
La vârsta ta măi V. Copilu Cheatră?.
Când m-am născut vultur la Detunata
M-a prins de inimă şi suflet tata
Dându-mi drept moştenire cerul
Ce curge-n Iara întregind misterul.
Când m-am născut dezmierdat de cântec
Lumină de viori pe-o partitură
Îmi prelingea o lume de descântec
Pentru o lume ce va da de ură.
Copil fiind n-am întrebat destinul
Când copca îşi va prinde plinul
Acuma însă stând bătrân pe o piatră
Mă-ntreb: Oare mai eşti tu Cheatră?