intre bari – Versuri.pro

Dragos - Între Bari

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

La cum arăt parcă n-am prea stat mult pe carte
Mai mult pe fapte d-alea necurate
Le-am băgat pe toate, rupt de realitate
Dacă vroiai să dai de mine mă găseai în noapte.
Pe străzi întunecate, caiete dezbrăcate
Pixuri şi creioane aranjate mai deoparte
Visele mele moarte toate sunt pișate pe ele
Că nu am fost în stare să le duc mai departe.
Mi-era dor de claritate și pe la trei jumate
Aveam filme cu drogate și scriam versuri ciudate
Maică-mea pe spate, ruptă de la toate
De la muncă, de la boală, plângea toată că aveam rate.
Doi frați în străinătate rupeau cârca ca să avem ce mânca
Tu nu știi ce-i muncă, nu încape vrăjeală
Nu ți-e rușine, ține gură, strada m-a ales cu mine, nu te ține p***a.
Și-am întâlnit-o pe una bună
Mi-a f****t filmu’ când mi-a zis doar bună
Și-au trecut cinci ani de parcă a trecut o lună
Ce-o fi fost în capu’ meu, i-am zis noapte bună.
Și-am rămas ca fratele, singur pentru luna
Mă iubește, nu mă lasă, mă îndrumă
Spre o cale luminată, că n-am plâns de mult
Și în interior m-am consumat atât de mult.
Că stau pe cincizeci și șapte de chiloase de la prafuri
Ăsta e trecutul meu și mă privește în geamuri
De asta încerc să mă ascund de neamuri și de întrebări
Că realizez că-s fapte rele și mă dor de zici că mor.
De asta zic că nepotu’ meu să lase rapu’
Că l-am înțeles aiurea și era să îmi rupă capu’
Și pentru toți puștanii care ascultă tot căcatu’
Din industrie să știe că îl ascultă doar pe dracu’.
Și le sucește mințile, da’ noi nu suntem p***e
Noi ne luptăm cu Sărăcila și îi dăm caspice
D-alea cum primeam când eram mici de la mai mari
Și ne făceau de râs în fața fraților școlari.
Da mamă îmi e dor mă să mă tai iară pe picioare
Să mai fiu atât de mic încât să n-ajung la mâncare
Mai știi când te întrebăm când o să cresc odată mare
Îmi pare atât de rău că am pus această întrebare

Dragos Miron - Între Bari

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

La cum arăt parcă nu am stat prea mult pe carte
Mai mult pe fapte d-alea necurate
Le-am băgat toate, rupt de realitate
Dacă vroiai să dai de mine, mă găseai în noapte
Pe străzi întunecate, caiete dezbrăcate
Pixuri și creioane aranjate mai deoparte
Visele mele-s moarte, toate sunt pișate pe ele
Că nu am fost în stare să le duc mai departe
Mi-era dor de claritate și pe la trei jumate
Aveam filme cu drogate și scriam versuri ciudate
Maică-mea pe spate, ruptă de la toate
De la muncă, de la boală, plânsă toată că aveam rate
Plecați în străinătate, rupeau cârca ca să avem ce mânca
Tu nu știi ce-i munca, nu încape vrăjeala
Nu ți-e rușine, ține-ți gura, strada m-a ales cu mine, nu te ține p***a
Și-am întâlnit-o pe una bună
Mi-a f***t filmu’ când mi-a zis doar bună
Și-au trecut cinci ani de parcă a trecut o lună
Ce-o fi fost în capu’ meu, i-am zis noapte bună
Și-am rămas, rămas ca fratele singur pentru lună
Ma iubește, nu mă lasă, mă îndrumă
Spre o cale luminată, că nu am plâns de mult
Și în interior m-am consumat atât de mult
Că stau pe cincizeci și șapte de chiloase de la prafuri
Asta e trecutul meu și mă privește în geamuri
De asta încerc să mă ascund de neamuri și de bari
Că realizez că-s fapte rele și mă dor de zici că mor
De asta, fiindcă nepotu’ meu să lase rapu’
Că l-am înțeles aiurea și era să-mi rupă capu’
Și pentru toți pustanii care ascultă tot c***u’
Din industrie să știe că îl ascultă doar pe dracu’
Și le suceste mințile, da’ noi nu suntem p***e
Noi ne luptăm cu staristele și îi dăm caspice
De-alea cum primeam când eram mai mici, mai mari
Și ne făceau de râs în fața fraților școlari
Da’ mama, îmi e dor, mă, să mă tai iară pe picioare
Să mai fiu atât de mic încât să nu ajung la mâncare
Mai știi când te întrebam când o să cresc odată mare?
Îmi pare atât de rău că am pus această întrebare.

Uncle G - Între Bari

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Se lasă iarnă, chiar dacă abia am ieșit din ea
Vântul din toiul nopții îmi flutură pelerina
Nu știu unde mă duc, nici de unde am plecat
Cu același gând de c***t „ce p**a mea s-a întâmplat”.
Iar mi-am dat restart, e a mia oară când o fac și o spun
Sunt sătule străzile de pașii mei agresivi și de fumul din tutun
N-am putut să mă supun, nu accept soarta tatălui meu
Care a muncit din greu și într-un final a zăcut în patul ăla blestemat pentru un leu.
Și mă întreb „cine sunt eu?” Care e scopul meu ascuns?
De ce încerc să îmi închid mintea? De ce nu spun ce am de spus?
Și cine sunteți voi? Vă privesc în ochii ăia goi
În adidașii ăia plini de noroi dar în sufletul plin de nevoi.
În zâmbetul egoist, controlat de un creier sado-masochist
Cu un aer de bloc închis, pipând verde deschis
Viitorul e trist, sau asta mi-a fost dorit să cred
Reproșând-umi că pe drumurile lor merg, sunt forțat să nu neg.
Și nu înțeleg de unde atâta ură? La orice colț de bloc aud câte un copil ce spune că-l doare în p**a
Am devenit o creatură, pentru a nu fi mâncat de fiarele umane
Dezechilibrate de cântare, adulți ce se întreabă „cât are”.
Trăind între betoane, și lumea ar fi beton fără telefoane
Dacă roșia ar fi roșie, și carnea carne
Ultima cale care să ne ducă spre o lume mai bună
Ar fi fără semnal pe ecrane, ci cu semnale din mână