Rafael Alberti – Întoarcerea Dragostei pe o Terasă
În mine port terase fără număr.Spre mare dau cele mai albe, gatasă plece către soare, pe catarg,ca pânze, cu cearșafurile-ntinse,și altele, ce dau spre câmp, doar unaspre dragoste, doar una, ce munților li-i dragă,și ea e cea care se-ntoarce-n veci.Acolo stă și-și pieptănă iubireamușcata, iasomia, trandafiriide pe balcoane, și în nopți încinse,se desfăcea în ploaie … Citește mai mult