intoarcerea atrizilor – Versuri.pro

Iannis Ritsos - Hrysothemis - O Rochie Frumoasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O rochie frumoasă, galbenă, ce încă ieri o purta mama,
rămăsese aruncată pe un fotoliu – acolo se aduna
toată lumina și tăcerea. Iar periuța ei de dinți,
când am intrat în baie,
creștea, creștea, creștea, umplea oglinda toată.
Cum ieșeam pe ușă, mi-a zgâriat genunchiul.
M-am temut să nu cumva să m-apuce de rochie,
să mă țină închisă-n baie, să văd în colț plasa fratelui meu
cu care alerga după fluturi când era mic.
Atunci m-am apropiat de oglindă și am încercat,
pentru prima oară, să-mi vopsesc buzele cu acel fard
secret și sacru al mamei.
Pe buzele mele s-a întins un apus de soare frumos și pocăit
– o lucire roșie întristată.
Yannis Ritsos – Întoarcerea Atrizilor

Iannis Ritsos - Hrysothemis - Toate Se Topiseră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Toate se topiseră-n lumină. Doar un nor alb
zăbovea liniștit peste colină, uitându-se într-altă parte –
am observat-o și pe asta. (Straniu să vezi
cu atâta precizie – și cu beatitudine chiar, în astfel de clipe).
Întorcându-ne acasă,
ne-a întâmpinat mirosul de țelină, morcovi și cartofi fierți.
Am mâncat supărați, cu mișcări lente, înciudate.
Yannis Ritsos – Întoarcerea Atrizilor

Iannis Ritsos - Elena - Te Văd și pe Tine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Te văd și pe tine cu chipul uluit, nedumerit, deformat
de mișcările lente ale apei negre – chipul tău lățindu-se
ori lungindu-se
în dungi galbene. Părul ți se ridică mișcându-se
ca o meduză răsturnată. Dar după aceea spun:
„e doar o piatră,
una măruntă, prețioasă”. Atunci negrul tot se reduce,
se usucă și se fixează locului într-un mod minuscul – îl simt
aici, puțin mai jos de laringe. Și iată-mă din nou
în camera mea, în patul meu, lângă preacunoscutele
mele sticluțe
ce mă privesc aprobator, una câte una – îmi
sunt unicele ajutoare
la veghe, la teamă, amintire, la astmă.
Yannis Ritsos – Întoarcerea Atrizilor