Alain Bosquet – Rolul Scribului

Nu sunt autorul acestui poem,ci simplul lui scribcare l-a tradus dintr-o limbă necunoscută:am comis atâtea greșeliși atâtea răstălmăcirică nu-i chip să mă ierte.Stau lângă el, harnic, atent:are nevoie de-o virgulă,de-un sinonim rar?Cu toate aerele lui de mare senior,pretinde că-s parazitul său.N-am să insist:plec aiurea ca să poată atragealți poeți,alte victime.

Alain Bosquet – Mă Puteai Citi Oricum M-ai Fi Deschis

Mă puteai citi oricum m-ai fi deschis:Îmi desenai pe genunchițări călătoare,apoi mă răcoream sub pleoape.Cântecul aortei meleera cântecul cascadei.La deșteptare strigam: „Traduce-mă!”Sau, patria mea era tatuajul.Toate acestea se petreceau însăîn veacuri falsificate.

Alain Bosquet – Tu Ești Obiectul

Tu ești obiectul,ideea ce-l înfrumusețează,conceptul care-l ucide.Ești răspunzătoarede fularul acesta galben,ca de o crimă pe pragul unei grădini bătrâne.Când tu numeștiazurul, marea, ciclonul,le împiedici să fie libere.Cuvintele tale,arsuri de fier roșu pe umărul neantului.Tu denaturezi,înțelegând prea mult.