Tatăl său, bilionar,
Forbes, top 10 mondial,
Om cordial, vedea familia
Ca nucleu primordial.
Asta doar pân-a acceptat
Un post guvernamental
În numele binelui fundamental.
Fugea mental
Când voia să-și vadă fiul.
Sau deschidea pc-ul,
Webcam-ul, zâmbea trist
văzându-și dormind copilul,
Căci odată cu moartea soției sale
I s-a rupt filmul.
El e singurul său stimul,
Privindu-l își reglează ritmul.

Dar Akijito e singur în casă
Printre servitori,
Nu vrea deloc să iasă,
Are ca prieten un calculator.
Nu-i place să se joace;
Extrage informații,
Sparge barierele vârstei,
Nu c-ar vrea să se remarce,
Dar vrea alături pe cineva
Care să nu moară
dintr-o boală în fază terminală
Ca mama sa..
El era la școală.
De-atunci s-a închis în el,
Focul intern s-a stins,
E ger, noapte de noapte
Plânge aruncând
Pumnul strâns spre cer.

Ce-i cert e că la șaișpe ani
A creat primul robot,
Coerent în mișcări, inteligent, biped,
Nu pot descrie unu la sută
Din a sa calmă bucurie,
Dar a doua zi,
Când telefonul sună în sufragerie:
<Îmi pare rău să vă anunț că
Tatăl dumneavoastră a murit într-un accident de mașină…>>

(Avea) Avea treij’de ani și-un suflet rece,
Muncea, nu simțea când timpul trece,
Nu știa ce-nseamnă a petrece.
Erau zece, ani,
De când își concediase stafful.
Mânca când apuca,
Prin toată casa domnea praful.
Însă, la subsol,
În al său imens laborator,
Toate erau la locul lor.
Încarcă ultimul protocol,
E nerăbdător,
Vrea să vorbească cu ei,
El însuși e creator
Deasupra oricăror Dumnezei.
A replicat sistemul tegumentar,
Cerebral, tiparul vocal,
Implementase și repertoriul gestic al
Celor doi.
Îi vor încălzi inima rece sloi
Că de la zece ani plânge
Întrebându-se „de ce noi?”.

Sistemul se inițializează,
O sută de procente,
Mama-i trează, tata la fel,
El nu știe dacă visează.
Și dacă visează
Sigur nu vrea să se trezească,
Două zile i-a privit gură cască,
A-ndrăznit să se ciupească,
Dar mama-l întreabă
Ce-ar vrea să-i gătească,
Tata ar bea o sticlă de vin,
Vrea să sărbatorească.
El e cuprins pe deplin
De-o fericire nebunească,
Dar nu poate s-o arate
Sau s-o mărturisească.

Pleacă de-acasă
C-o plasă
După vin și alte chestii
De pus pe masă.
Cerul plin de stele,
Încearcă să-și amintească
De când n-a mai stat direct sub el,
De-aia nu-l vede pe cel
Ce vine direct spre el
Înarmat cu-n drug de fier…

…
Mama și tata
Îl priveau rece
De după geamul blindat,
A uitat,
Scriptul dragostei nu merge compilat.
Încearcă să îl scrie
Încă de când era un copilaș,
Dar orice copil
Se pierde în tehnologie dacă-l lași.

Prerefren:
Și vă cer iertare chiar de e tardiv
Prin ultima scrisoare a unui primitiv.

Refren:
Iertați-ne că n-aveți soare, că nu vedeți culoare,
Am fost premianți la creație, dar repetenți la purtare.
Felicitări pentru adaptare, vă rog să ne iertați,
Nu merităm să ne comemorați (X2).

Strofa a doua:
Voi nu mâncați, nu beți, vă hrăniți energetic,
Nu respirați, funcționați adaptați la întuneric.
Voi nu scrieți, nu citiți, nu vorbiți, comunicați telepatic,
Puteam și noi teoretic, dar voi o faceți practic.
Noi v-am creat când am plantat memorie afectivă-n androizi
Și inteligență artificială,
Ne-a fost fatală curiozitatea,
Când vrei să te sinucizi te mai surprinzi că îți zâmbește moartea.
Treptat, oamenii înlocuiau alți oameni cu voi,
V-ați dezvoltat și tot oamenii au declanșat un război.
Nu mondial, nu ne mai luptam între nații,
Ci primul planetar și singurul între civilizații.
Nu erați o amenințare, puteam trăi în bunăstare,
Dar mințile noastre murdare exterminare vă doreau cu ardoare.
Drept urmare, explozii solare, omenirea dispare, voi rezistați,
N-ați apărut întâmplător, deci aveți grijă ce creați!

Prerefren:
Și vă cer iertare chiar de e tardiv
Prin ultima scrisoare a unui primitiv.

Refren:
Iertați-ne că n-aveți soare, că nu vedeți culoare,
Am fost premianți la creație, dar repetenți la purtare.
Felicitări pentru adaptare, vă rog să ne iertați,
Nu merităm să ne comemorați (X2)