intelectualitate – Versuri.pro

Stefan Baciu - Constantin Noica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Constantin Noica.
O seamă de cuvinte ‘ncrucișate
cu-n talc ce suie tainic din străfund
și gânduri în balanță răsturnate
ca aur de nisip pe-un val la prund.
Din Kant și din bătrânul Anton Pann
adâncul vorbelor l-ai despicat în taină
–un matematic Baltasar Gracian–
tu gândul îl dezbraci de-a vorbei haină.
Însingurat pe-a veacului alee
la ceas secret de brumă și cleștar
cu-n toc muiat în trudă și-n idee
clădești al sufletului dicționar.

Mariana Marin - Hohotul Manechinelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Disprețul pentru tot
ceea ce văd și aud.
Apoi această barbarie stilistică:
mecanismele cu chip uman
„sous mon manteau”
unde și azi mai picotește Voltaire.
De la o vreme mă îmbrac tot mai prost,
mănânc tot mai puțin,
dar uit și renasc
cu o viteză uimitoare.
Intelectual, domnilor!
Înțelegeți?
Intelectual.

Cosmin Vaman - Humanitas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Orașul ăsta e vechi, asta se vede pe orice stradă te găsești
Are ruine
Are coline
Are uzine
Dar n-ai cum să nu-l iubești.
Orașul ăsta este orașul în care te iubesc
Are magazine
Are vitrine
Are oameni care citesc.
Să te plimb seara prin oraș la pas
Să te țin de-o mână să nu pot să te mai las
Să te fac să râzi până rămâi fără glas
Și să bem un ceai la Humanitas.
Să te plimb seara prin oraș la pas
Să te țin de-o mână să nu pot să te mai las
Și tu să-mi spui așa cum îți place ție să glumești
Îmi place-aici dar îmi place și mai sus la Cartu… bip.
Locul ăsta e frumos și încă nu de azi de ieri
Sunt unii care spun că aici ar fi plin de boieri
Îi sunt fidel în general, dar mai greșesc că sunt și eu om
Odată, când eram mai mic am citit o carte de la polir… bip.
Aș vrea măcar pentru-o zi să conduc țara asta și eu
La cum a fost condusă pan-acum nu poa’ să fie foarte greu
Nu-mi place băutura nu mă dau la femei
Dar mi-ar plăcea să am și eu intelectualii mei

Rumi - Iubirea E Un Copac

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Intelectualul se dă mereu în spectacol,
Îndrăgostitul se simte întotdeauna pierdut.
Intelectualul fuge departe,
de teamă să nu se înece.
Însă iubirea înseamnă
să te îneci în mare.
Intelectualii își planifică odihna,
Îndrăgostiților le e rușine să se odihnească.
Îndrăgostitul e veșnic singur,
chiar și în mijlocul mulțimii,
precum uleiul și apa, rămâne separat.
Omul care se încumetă
să dea sfaturi unui îndrăgostit
nu se alege cu nimic.
Căci un astfel de om are sufletul tulburat.
Iubirea e ca moscul, îți atrage atenția.
Iubirea e un copac, iar îndrăgostiții
sunt umbra lui.

Edward Estlin Cummings - Doamnele de la Cambridge Care Locuiesc în Suflete Bine Mobilate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Doamnele de la Cambridge care locuiesc în suflete bine mobilate
nu sunt deloc frumoase și au mințile odihnite
(la fel, cu binecuvântarea bisericii protestante,
sunt și fiicele lor spirite fără parfum și formă)
ele cred în Hristos și în Longfellow (amândoi morți)
și sunt interesate invariabil de foarte multe lucruri –
în vreme ce scriu cineva mai poate încă afla niște
degete încântătoare împletind: aceștia sunt Polii?
Poate. În vreme ce-aceleași fețe cercetează sfios pe față și pe dos
scandalul D-nei N și al Profesorului D
… doamnelor de la Cambridge nu le pasă dacă, uneori, deasupra
Cambridge-ului în cutia ei boltită de lavandă cerească
luna zornăie ca un fragment de acadea-îmbufnată.

Ion Brad - Blajul Nostru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

(In memoriam Radu Brateş).
Blajul nostru cel de toate zilele
Dă-ni-l, Doamne, înapoi aşa cum a fost
În Catedrală şi-n toate filele
Bibliotecilor.. Adu-ţi aminte de vechiul lui rost
De-a lua copiii de mână, să-i ducă departe
Prin tot Ardealul, până-ajungeau dascăli cărunţi,
Netemători de-ntuneric, de suplicii, de moarte,
Din şcoli făcându-şi cetăţi, ca Iancu din munţi.
Când ochii s-apleacă spre numele tău, o mie de sori
Răsar şi ne-nvăluie sufletul, stârnesc clopotele o mie
Pentru cei răstigniţi, înviaţi, nebiruiţii biruitori
Mutaţi în areopagul de bronzuri de pe Câmpie.
Tot mai adânci, temeliile. Tot mai înalt uriaşul tău policandru.
Blajul nostru cel de toate zilele, până la ceruri te-nalţi
Cu mormântul lui Inocenţiu, cu mormântul lui Alexandru,
Cu cei fără cruci din groapa comună, decât toţi mai înalţi.
Un neam întreg s-a trezit din somn tot prin tine.
Romă crescută din lut, din cărţi, din idei,
Din toate comorile noastre latine,
Pe care tu şi azi le vesteşti şi le vrei.
Cu ele ne-aprinzi şi patima şi dorul
De-a fi încă o dată copii şi dascăli cărunţi,
Să vedem în lumină deplină suveran doar poporul
Prin care vecia întreagă s-o-nfrunţi.
Dă-ne, Doamne, iarăşi şi iară, un Blaj cât o ţară.

Adrian Păunescu - Estetica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Îți stă la fel de bine
și scăldându-te-n mare
și învățând la economie politică.
Și cel mai bine îți stă în brațele mele
care deprind estetica primitiv
parcurgând formele tale și dorul de mare
cu capul
pe tratatele de economie politică.
18/19 mai 1988.
(Într-adevăr, 1988)