Adrian Păunescu – Intelectul Ca Preș
Distrus, dezamăgit, calomniat;Ciumatul preferat al țării mele,Mă-ntorc plângând cu fața către steleȘi totuși nu-nțeleg ce s-a-ntâmplat.Sunt mecanisme care ne jertfescÎngenuchem, din când în când, de milă,Dar toată-această pagină umilăTransportă-n ea ceva neomenesc.Nu am trăit egal și fără greș,Sunt vinovat și eu, ca fiecare,Dar m-a purtat o bucurie mareLa ușa tuturora să fiu preș.Și-acum, când în … Citește mai mult