Nicolae Labiș – Doina Întârziată
Am stat în poemele visurilor.Băteau ploi de-nstelări, tremuratUmplându-ne ochii și geneleCu lacrima bunilor lor.Râsetele vesele, plânsulRămase dincolo de noiErau în poienile visurilorCu liniștea pajiștilor de cleștar și trifoi.Dragostea mea de mai ieriCu ochii galeși și șolduri prea mari,Chiotul negru cu negre puteriTăinuit în visătorii icariChiotul negru a pornit,A otrăvit finalul poemului.Chiotele negre rămase în trup,Închise … Citește mai mult