Michelangelo – 111

O, doamnă, dacă poți,tu, care ești divină prin splendoare,dar totuși muritoare,mănânci, dormi, vorbești aici ca toți,a nu te-urma socoti,convinși că omu-n harul tău se-ncrede;că-i un păcat demn de-o pedeapsă-amară?Pe-un om din el nu-l scoțiși singur el nu vedesplendoarea ta decât spre-a vieții seară.Schițează-n ‘năuntru-mi dară,ca mine-n piatră-ori pe hârtii celeste,în care nu-i nimic dar ce … Citește mai mult