Ion Pachia-Tatomirescu – Inimi-Pietre Scaldate-n Pârâu
În pârâul clopoțind peștera-mi, Doamne,e-o droaie de pietre-mpurpurate –toate inimile mele anterioare :pârâul le scaldă mereu, le murmură-n lamură,le ține la răcoare constantă,să nu se-aprindă iarăși, să nu le mai simt înrăzărireacând le-ating cu mâna, cu piciorul,cu privirea..De s-ar mai înfierbântași-ar bate toate, deodată, Doamne,peștera-mi, de-atâta viață, s-ar prăbuși,chiar muntele mi-ar lua-o din loc..!9 Prier … Citește mai mult