inghet – Versuri.pro

Stefan Augustin Doinaş - Orologiul de Gheață

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La cumpăna nopții, eu sui într-un turn.
Păianjeni, cucuvai înțelepte
se-ntrec să-mi oprească urcușul nocturn
de strajă pe strâmtele trepte.
Dar nu e nici buha cu strigătul ei,
nici iasca cu ochiul sinistru,
nici aprige pliscuri ce scuipă ulei,
nici aripi suflând ca un sistru,
nici spada jucându-mi pe creștet pieziș,
nici limba-ntre granițe oarbe
să stea împotriva acestui suis
ce-ntr-una, hipnotic, mă soarbe.
Treptat izbăvit de pământul greoi,
desprins de lumești simulacre,
ma-atrage un cer limpezit ca un sloi
cântând din văpăile sacre.
Cu ce fel de grai să rostesc pe deplin
și cui – amutitul elogiu?
În turn, înghețat, albăstrui, cristalin,
mă-așteaptă un divin orgoliu.
Mărire acestei adânci arătări!
În locul rotirii de zodii,
cu inimi aici și la mari depărtări
stau orele fixe, ca rodii.
Uitate sunt, deci, izgonite de timp
aversa de stele-n înălțuri,
și nașterea florii superbe din ghimp,
și goana dorinței în salturi.
De-acolo de sus, de pe înaltul prag
privesc fascinat înafara.
Ce sferă perfectă! Pământul cel mic
cu multele sale învelișuri
e una: nimic nu se naște, nimic
nu moare în lut și-n frunzișuri.
Vai mie, credeam că fărâma e-n mers!
Iertare, ah! somnuri eterne,
minuni împietrite cu licărul șters
de-o iarnă ce nu se mai cerne.
Ca roiuri de ornice prinse-n îngheț
ce-mi mângâie ochii și părul,
descopăr în lucruri tiparul măreț,
modelul dintâi, Adevărul.
Nicicând n-am crezut că-o să poată-ncăpea
pădurea-ntr-o singură ghindă,
noianul de stele-ntr-o singură stea,
oceanu-ntr-un ciob de oglindă.
Aceasta e fața trăind dedesubt
a lumii, obrazul de taină:
integru, statornic, în veci necorupt,
mereu despuiat de-orice haină.
O, veșnic aș vrea să întârzii aici,
pe treapta supremă la care
ființa nu scade ca umbrele, nici
prezența nu trece-n mișcare.
Mereu să mă-mbete, cuprins la mijloc,
șederea a toate-ntru sine.
Dar vai! răsuflarea mea, ca un foc,
topește zăpada sub mine.
O limbă pornește să miște, și bat
cleios adormitele ore,
și prind să răsară-ntr-un spațiu curbat
de spaime străvechi aurore;
priveliști limpezi se-mpăienjenesc,
departe o lună apune,
cad codrii cu-un țipăt prelung, omenesc
și marea începe să sune.
O, nu-mi este dat ca în marele ger
să dăinui! Vai, nu mi se cade
aici, unde toate – salvate – sunt cer,
aici, în opritele cascade,
să-ntârzii prea mult: nu sunt vrednic să port
în ochi fericita vedere
a viului care-mi apare ca mort,
a tot ce durează-n cădere..
De-aceea mă-ntorc întristat și cobor.
Păianjeni, cucuvai înțelepte
mă cheamă-ndărat, mă ajută să zbor
în jos, pe spirale, pe trepte.
Dar eu încă șovăi: mă tem să mă scald
în ore ce iarăși mă-nhată.
Eu plâng, și mă zbucium în trupul meu cald.
În turn, orologiul îngheață.

Samurai X Gazah feat Dj Grewu - Îngheț

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Merg printre umbre și din față văd lumini de faruri
Și pomii au încremenit unde-a crăpat trotuarul
Sunet de valuri, le disting printre zgomot din baruri
În față-mi arunc picioarele ca niște zaruri
Realizez că tu ești soarele, sunt sigur
Că ai fost trimisă-n plic ca o felicitare surpriză,
Plină de mister ca o scrisoare deschisă
Și cum îmi zâmbești tu sincer, parcă ai băgat soarele în priză
Sper să-nțelegi că asta nu-i o piesă tristă
Da’ mă simt extenuat că mi-am pus grijile toate-n valiză
Am scris o listă cu greșeli, toate pentru la anu’
Ramane doar să țin de el, acum că-i gata planu’
Merg cu GAZAn într-o pădure întunecată
MPC și-un microfon, și fiecare vad c-are o lopată
Care pe care, sau care se sapă singur
Două suflete sedate, amândouă certate cu timpul
Eu-s cu instinctu’, dar întârzie desigur
Vreau o masă de-o persoană unde se sparg valurile-n diguri
Știu că-i mai simplu să mă treci într-un registru
Dar aș prefera să n-o faci, lasă că mă ocup eu de scrisuri
Și uneori nu mai am chef nici de metafore
Și-atunci le dau pe față, rime de-i trec și apele
Când închid ploapele văd oi pe câmp și drapele
Văd pe coline casele cum fumegă când ard lemne
Și mă gândeam mai devreme că poate cedez în vin
Nu mai depinde de mine, e doar o chestiune de timp
Sunt pregătit pentru prima mea poză zâmbind
În fața mulțimii, amenințând că m-arunc de pe dig
Eu știu ce zic că mă cunosc de atâta amar de vreme
Tu tre’ să fii atent cu oamenii că-și fac probleme
Mulți cred în semne, alții fredonează mantre
Eu aprind și dau o pasă lângă marea noastră albastră
A ieșit soarele, acum e mult mai liniște
Aș putea să dorm o oră, să-mi închipui că-s pe-o miriște
Dar, din păcate, tre’ să mă ridic, să merg
Că sunt -10 grade, dacă-nchid ochii puțin, îngheț

Zero Grade - Zero

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Văd în jurul meu fețe diferite,
Chipuri goale care fac să-mi fie mie greu,
Văd în jur mereu
Statui de gheață fine,
Parcă-ncearcă să se miște, să mă prindă
Și să-mi facă rău..
Nu reușesc..
Totul îngheață, doar eu mai trăiesc..
Nu pot să-ngheț și-ncet
Mă topesc.. x2
Vreau să mă salvez, vreau să evadez,
Vreau să mă dezleg, să mă desprind,
Să fug.. și să scap de tot..
Nu reușesc..
Totul îngheață, doar eu mai trăiesc..
Nu pot să-ngheț și-ncet
Mă topesc.. x2
Nu reușesc..
Totul îngheață, doar eu mai trăiesc..
Nu pot să-ngheț și-ncet
Mă topesc.. x6

Nichita Stănescu - Puls

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Îngheța atât de brusc vederea
și lacul tot, încât sarea
din maluri, iar cometa serii
pe schiuri în lungire stă.

Apoi se dezgheța atât de brusc,
încât a te îneca-n străfunduri
era firesc și-aidoma
acelor pești zvârliți pe prunduri.

Totul era să știi să-noți
și-apoi să patinezi pe gheață
și iar să-noți, să patinezi,
o clipă-o zi, o lună-un an, o viață.