ingamfare – Versuri.pro

Maria Văduva - Ce Te Crezi, Măi Omule?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ce te crezi, măi omule,
De ești îngâmfat,
Crezi tu că în lumea asta
Ai de câștigat?!
Știu un proverb românesc,
Să-ți spun nu-ndrăznesc,
Că prostul nu-i prost destul
Până nu-i fudul!
Sunt oameni în lumea asta
Când se-mbogățesc
Și se-ncred în avuție,
Dar ei nu gândesc
Că viața-i cu valuri, valuri,
Te dă și-napoi,
Nu-ți aduce numai daruri
Și atunci e vai de voi.
De-aia-i bine, omule,
Să fii bun și drept,
Să lași loc de bună ziua
Pe oriunde treci
Și să nu-ți bați joc de nimeni,
Fiindcă e păcat,
Și-ai să vezi, măi omule,
C-ai să fii iertat,
Nu-ți ajută la nimic
Când ești îngâmfat,
Atunci când crezi că ți-e bine
N-ai să fii iertat,
După bine vine rău,
Vezi, măi omule,
Că te bate Dumnezeu,
Nu-ți iartă păcatele.

Jean De La Fontaine - Șarpele și Pila

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un șarpe rău și plin tot de venin,
Cu un ceasornicar era vecin.
Iar într-o zi, intrând reptila
În casa lui, tot căutând o pradă,
Și negăsind alt lucru decât pila,
Se apucă, flămând, s-o roadă.
Biet ignorant, dar te-ai gândit tu bine?
Te pui c-un lucru mai tare decât tine.
Ce faci tu-aici, nu-i treabă serioasă,
Eu doar de dinții Timpului sunt roasă;
Iar de persiști cu-a tale stăruinți,
Șarpe nătâng, complet ieșit din minți,
Ai să rămâi flămând și fără dinți!.
Aceasta-i pentru voi, nemernici îngâmfați,
Ce de nimic, în lume aici, nu sunteți buni,
Dar vreți, cu-ncrâncenare, din toate să mușcați!
Vă frământați zadarnic, sărmani și bieți nebuni,
Căci toată truda voastră-i cuprinsă de neant,
Iar operele-n care doriți să-nfigeți dinții,
Cu toată-nverșunarea și ura stăruinții,
Sunt, pentru voi, aramă, oțel și diamant!

Grigore Alexandrescu - Catârul cu Clopoței

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Catârul cu clopoței.
Deunăzi un văcar de sat
Catârului i-a atârnat
Salba de clopoței,
Numindu-l el îngrijitor
Și înainte mergător
Ciredei de viței.
Însă curând s-a-ncredințat
Că s-a făcut mare păcat
Cu bietul dobitoc,
Care, cât s-a simțit
Așa împodobit,
Strigă: „O, ce noroc!
În sfârșit, iată-mă chemat
La gradul ce am meritat.
Meritul meu recunoscut
De lumea toată e văzut.
Acum de sus am să tratez
Soiul dobitocesc;
Pe nimeni nu mai salutez,
Căci prea mă umilesc.“
Așa zicând, așa făcu,
Și plin de îngâmfare
El clopoțeii începu
Să-i sune foarte tare;
Așa de tare îi sună,
Cât mintea i s-a răsturnă;
Și el care june fiind
Trecea de cam smintit,
Acum mai mult îmbătrânind
De tot a-nnebunit.
Cum socotiți și dumneavoastră,
Dar eu gândesc că-n țara noastră
Se află așa dregător,
Numit chiar excelență,
Ce cu catârul sunător
Poate da concurență,
Care se crede om de stat,
Chiar și politic însemnat,
Și care netăgăduit
De clopoței este smintit.

Friedrich Nietzsche - Împotriva Îngâmfării

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Să nu te umfli, că ajunge / Un ghimpe mic spre a te-mpunge. →