Chorus:
Cine zice că sunt prea dedicat?
Mama m-a pregătit, m-a învățat.
Uite de unde e pustiu, sărac,
Toarnă puțin suflet în aparat.
Toarnă și vin în pahar, mă-nchin
Pentru diseară, să rupem iară.
Dau pentru familie, fată, brigadă,
Prin țară iară, dau prin țară iară.
„Foaie verde sălcioară, of, leliță, Mărioară”
„Foaie verde sălcioară, of, leliță, Mărioară”.

Strofa 2 (Dilimanjaro):
Talpile dor, însă drumul e lung,
Decât să ascund, mai bine îl înfrunt.
Mă plimb până ajung
O rază ce-nvie carcasa de carne ce spune că sunt.
Departe de aproape, de aproapele tău,
Stă pe pleoape și cât ai clipi își face parte.
Împart și oceanul în două,
Dar să ajung la lume, cu muzica îmi fac dreptate.
Uită-te, mama, cum mă plimb prin țară,
Să nu-ți faci griji că sunt fericit.
Oamenii zâmbesc și cântă cu mine,
Ieri nu era așa, mă simt împlinit.
De unde am plecat și unde am ajuns,
Ce drumuri am luat și cât am parcurs.
Cât timp s-a mai scurs, cât timp o să vină,
Îmi ies din rutină, nu mai stau ascuns.
Tot greul s-a dus, imaginea prinde contur,
Am fost și plecat, dar vreau și tevatură.
Am găsit lumina și printre scursuri,
Am desfăcut noduri să fac țesături.
Am dormit puțin și n-am pierdut nimic,
Eșecul mi-a dat forța să mă ridic.
Alerg de decenii și n-am obosit,
Mai cânt pentru sprijinul ce l-am primit.

Chorus:
Cine zice că sunt prea dedicat?
Mama m-a pregătit, m-a învățat.
Uite-te unde e pustiu, sărac,
Toarnă puțin suflet în aparat.
Toarnă și vin în pahar, mă-nchin
Pentru diseară, să rupem iară.
Dau pentru familie, fată, brigadă,
Prin țară iară, dau prin țară iară.
„Foaie verde sălcioară, of, leliță, Mărioară”
„Foaie verde sălcioară, of, leliță, Mărioară”.

Strofa 3 (Infinitu’):
Nu credeam că o să ajung ce sunt,
Nu știam că drumul o să fie atât de lung.
Am învățat atât de multe,
Am cărat un munte în fiecare cântec.
Acum te fac să dai din cap,
Culese din cartier, Baba Novac,
Și sentimentul e minunat
Când sunt cu frați pe scenă
Și când dau la mic,
Aș vrea să vezi cum înfloresc,
Să vezi cum îmi pictez întregul univers,
Să vezi că învăț din mers,
Să vezi cum progresez,
Ca la final să zic
Cum poți să mă urmezi.
Fac să conteze, muzica nu e-o farsă, impresie,
Oamenii ce mi-au scris că au ieșit din depresie,
Cum să nu-mi pese, zi-mi cum să nu-mi pese?
Acum vezi, îi fac să vibreze,
Aduc energie și îi fac să danseze,
Gălăgie mare la concerte și veseli,
Mă dedic cu totul pe piese,
Vedem ce iese.
Uite unde este pustiul sărac,
Uite cum bagă la mic, stai,
Ce mă făceam dacă nu aveam visele de urmat și muzica-n rai?

Strofa 1# [Infinitu’]
Trăiesc pe terra,
Unica vorbă valabilă
Nici unul din noi,
Nu-i o persoană indispensabilă,
Supraviețuirea, variabilă în funcție de funcția ce,
Oare o ții tu pe noroc
Și modul în care produci lovelele
Când, frigul și sărăcia te-n pinge
Să fii ceea ce nu-ți doriai să fii
Și sistemul-vinge, destramă,
Privim melancolic poze-n ramă
Trecutul plăcut,
Viitorul incert,
Prezentul dramă
Înseamnă că,
O arzi în latura societății latura,
Fără cașcaval la buzunar,
Marea majoritate te-n latură cu ură,
Te-njură, te respinge
Dacă se poate te fură
Dacă rezisti îndură,
Permanent tortură când ești cusut la gură,
Dreptul, la exprimare exercitat prin literatură
Prea ocupat să profiți de altu’
Te debarasezi de cultură
Ne-ntoarcem în epoca de fier sau piatră,
Câinele turbat
Atacă mascat
Niciodată nu latră.
Garda se știe, niciodată nu saltă rechini
Ai mei când vin din pușcării
Nu fac diferența între: familie, străini și.
Va-ntrebați de ce rata criminalității crește?!
Fiincă copilul crește cu foame nu cu doamne ferește,
Zâmbește, dacă poți să suporți și să porți cruci
Câta poți să duci?!
Când viața e golgota pe care te urci
Atunci dai, ultimul semn de disperare
pământul are câte o groapă pregătită pentru fiecare, nu-i panică.

Refren x2
Yo, văd zombii bântuind pământul
Odată cuvântul,
Ce-mi bate-n față lideri călcându-și cuvântul
Văd, omul de jos pe jos
Parveniții călcându-l,
Văd, sfântul păcătuind și sincer ori fii oare gândul.
Yo, văd zombii bântuind pământul
Odată cuvântul,
Ce-mi bate-n față lideri călcându-și cuvântul
Văd, omul de jos pe jos
Parveniții călcându-l,
Îl văd pe Dumnezeu păcătuind,
Îmi văd mormântul.

Strofa 2#
Din nou din Underground-ul lu’ dracu’
Capacul se pune pe gând,
Vârcolacul trezit îmblânzit pe interiorul cetății
[Cei, cei cei cei!]
Dar supraviețuit să văd cum stinge faclia statuii libertății
Amețit, în ciuda scriitorului și a cărții
Sunt inteligența zero, pornit
De când am auzit că biblia luată de mic
Încă de mic am trăit un infern notoriu
Iar ceasul se blocase
Ținându-mă s’aștept în purgatoriu
Aleg aleatoriul spiritul posedat
Îngenunchiat de zeu,
Aristocrați parkour paralele între drac și dumnezeu
Rămân aceiași suvieri pe gând templieri, dau raita
Studio’ul p***i da nas în nas cu aceiași haită,
Cu aceiași soartă,
Și zimții pe poartă ținându-te de realitatea moartă,
Pe veci.
Sadomasochiști, masoni cu sute de regi de la romani la greci
Chimiști, fizicieni, matematicieni când vii de la romani până la berceni
Pe aceeași felie pentru mulți care nu știu
Cât costă cu Ratb-eu
o călătorie,
Am fost în vacanță
În iad unde cu sânge plouă
Iar dacă-r fi să aleg,
Aleg tot iadul decât ordine nouă
O rouă magică, tragică
Pentru scorpie
Apocaliptic vorbind
Apocalipsa s’apropie.