Strofa 1
Copiii nimănui văd viața ca printr-un geam afumat
Nu au o mână care să îi mângâie
Nu au nici măcar o milă din partea parlamentarilor
O nouă zi înseamnă o nouă luptă
O nouă zi fără nimic în burtă
Nimic nu se leagă, totul e pe dos
Ca într-o furtună.
Mă gândesc și cânt
Pentru ei, că puteam și eu să fiu la fel
Aveți milă și voi, coaie
Gândiți-vă la sufletele astea nevinovate.

Refren : x2
Copiii nimănui își găsesc liniștea
Ori în alcool, ori în sinucidere
Copiii nimănui plini de răni
Visază la o viață alături de mamele lor.

Strofa 2
Nu-i vedeam nici eu pe sărmani
Nu observam viața pe care o duc
Dar am deschis ochii la timp
Și încerc să schimb lumea prin acest beat.
Nu, nu vreau nimic în schimb
Fac o faptă bună pentru o rezervare acolo sus
Au plecat mulți copii din lumea asta
Din vina sistemului care
Și-a pierdut plăcuța.
Asta e, frate, trăim în România
Și ăștia care au nevoie nu-i vede nimeni.

Strofa 3
Copiii ăștia sunt buni la învățătură
Buni la făcut muzică sau buni la
Proiecte noi de dezvoltare și infrastructură
Dar nimeni nu știe, nimeni nu-i învie.
Aștept și tot aștept să văd
Dacă apare cineva bun
Să-i ajute și pe ei, să le ofere câțiva lei,
Un viitor în adevăratul sens.
Nu e vorba de milă
Dar hai să o luăm pe cinste
Cei amărâți sunt la fund și se luptă
Iar ceilalți avuți
Stau cu miliardele sub pernă.
Nu mai e dreptate, frate
Nu mai există corectitudine și integritate
Când copiii ăștia sunt văzuți dar uitați
Când totul în lumea asta se rezumă la bani.

Refren : x2
Copiii nimănui își găsesc liniștea
Ori în alcool, ori în sinucidere
Copiii nimănui plini de răni
Visază la o viață alături de mamele lor.

Strofa 4
Nu mă împac cu gândul că
Copiii ăștia nu au un viitor
De asta sunt pline străzile de boschetari
Fiindcă nu au fost ajutați la timpul lor.
Nu-i înțeleg pe cei nepăsători
Nu-i înțeleg pe cei retardați
Care văd doar chipul lor în oglinda vieții tuturor
Îmi pare rău că nu pot face mai mult de atât
Sincer vă spun:
Asta nu va rămâne așa, se va schimba în curând
Iar copiii nimănui vor avea mamele lor.
ÎN CURÂND!

Refren :
Copiii nimănui își găsesc liniștea
Ori în alcool, ori în sinucidere
Copiii nimănui plini de răni
Visază la o viață alături de mamele lor.

Stress :.
O țară creștina, suspină, se-nchină
Cerșind doar lumină deplină, divină
Dar cârma se-nclină îngropând în surdină
Multe secrete gen capela sixtină
Și multe invenții ca gripa porcină
Sau o gripă pentru fiecare animal din grădină.
Acum te-ntreb, pentru asta cine-i de vină?
Și cum se poate ca un șef de stat să le susțină?
Dai aviz de mediu la Roșia Montană,
Vinzi flota, dai tot, dar bagă de seamă,
Că noi trăim o dramă, dai tot de pomană,
Ne lași fără hrană, băi damigeană.
Citește-mi scrisoarea, oroarea, teroarea,
Dar unde ți-e onoarea, acuzi un rege cu trădarea..
Nu cunosc sudoarea, ascultă-mi urarea,
Sper s-ajungi să dormi cu peștii dacă tot îți place marea!.

Flou Rege:.
Scrisoare pentru președinte,
De ce ne minți, de ce n-ai minte,
De ce pretinzi că ne reprezinți,
Când tot ce simți e să ții cârma cu forța,
Să fii bogat ca Sforza, Medici, Borgia.
Medici din țară n-au cu ce să ne salveze,
Profesorii se plictisesc în școală, elevii nu vor să lucreze,
Și când uităm datoria de la măturatu-n stradă sau când vrei s-o conduci,
România e-n paragină, imagini triste,
Cetăți dadice în ruină, castele renascentiste.
Istoria și conștiința colectivă
Se uită, țara doarme fără nicio perspectivă.
Și uite, cum fără autostrăzi e trist, nu?
Comunicăm greoi, cum să ne ridicăm turismul?
Atât de mult dezgust ca să-mi termin scrisoarea
Te acuz pentru neamul român care și-a dat suflarea..

Ne amenință ce vine,
că ală, tu și mine,
-om mai avea pretenții,
c-ai lor -proști, repetenții-
în loc de sârg, servicii,
ne-or fi sudalme, bicii,
scuipatul din ghișeu
și pumnul să-ți ia leul
și, nu oricât, un pol..
te vrea otreapă, gol,
să-i dai tot ce mai ai
-cu legea-n mână, scai-
să nu mai scapi în veci
de sărăcii, poteci,
să-ți iei din nou căruță
să-ți duci la târg drăguță,
cum și străbunii au fost..
că lor, ce-i neam.. e-un prost!

Nu văd, ce tineri culți,
cu fete, mame.. mulți
din case în prag de seară
vă strigă-n ger de-afară
că sunteți mizerabili
în gând, abominabili
în fapt, niște putori
ce țara o vreți comori,
doar pentru voi, o pleavă
ce dramă ne-o vreți gravă..
să pierd onoare-n lume,
la țară spurcați nume
să vă detest, canalii,
să vă fim noi șacalii
de ne-ațâțați.. la sânge
pedepsele vom strânge
să ne plătiți rușine
și, popor să se-nchine
să fiți mai rău ca el,
să-i suportați măcel..
de-nvățături, nu moarte,
că vă vrem parte, parte
s-aveți de furt și crimă..
Să știți.. ce e victimă!!!