E umanul, tuturor egal,
Ce își plătește loc de spațiu,
Ce nu-i va fi pe veci un sațiu
Și pierde tot ce dă, pe val.

E-n veșnică demenajare
De suflet și de bunuri, rele,
Purtându-le ușoare, grele,
Sperând cu timp în relaxare.

Muncește-n fiecare loc
Să-i dea paleta personală,
Să-l facă cuib, sau loc de gală
Și-i veșnic cu puțin noroc.

Nu pentru cinste, doar de banii
Ce curg în buzunare pline,
La cei cu moșteniri divine,
Sau ce-au furat bătrâni… Golanii!

O sadică mentalitate
Ne-i proprie, popor damnat;
Să ne mințim cum case-am luat,
Și-acum pretindem echitate.

E-o țară de proprietari,
Ajunși, crezând că sunt stăpânii;
Nu de pereți de humă, brunii,
De inimi sunt torționari.

Pe cel ajuns să stea pe drum
Vor fiecare rob să-l aibă;
Calici pasionați să-l „ardă”,
Să-l „facă” sclav de țarnă, scrum.

Stupiditate de infami
Pe-un scris, pe-o foaie de tipar;
Pe suflet vrea proprietar,
Sărmane slugi de-averi și bani.

O lecție se vrea chezaș;
Că ce e azi proprietate
Poți pierde, prin fatalitate,
Și-o recâștigi, drept chiriaș.

Refren:
Să curgă vinul tot
Unde e popa?
Să curgă vinul tot
Unde e popa?.

De sub o masă aud secrete de stat,
Când să ies tezaurul țării pe mine-a picat,
Lumea plânge la televizor
La un show de orbi, prezintă un chior.
Iar eu închid ochii încet și vă cânt așa..

Refren:
Să curgă vinul tot
Unde e popa?
Să curgă vinul tot
Unde e popa?

Ref:
Nu avem libertate, suntem tot în lagăre
Legile lor de ***** și-mi mai zici că-i patrie
E doar război, doar o bătaie de joc
Îi invit pe toți aceia ca să-mi stea mie în loc

Târziu, când oamenii și-primiră lotul,
Sosi-n sfârșit poetul de la drum.
Ah, își avea demult stăpânul totul,
Nimic n-a mai rămas acum.
„Vai mie! Singur eu sunt dat uitării!”
Căzu-n genunchi la tronul sfânt,
„Eu, dintre fiii tăi mai acătării,
Să nu am parte pe pământ?”.

„De rătăcești prin țările de vise,
Să nu mă cerți când umbli fără rost.
Pe unde-ai fost când totul se-mpărțise?”
Raspunse: „Lângă tine-am fost.
Priveam, pierdut, faptura ta divină,
Urechea-mi asculta un cânt ceresc.
Deci iartă că, vrăjit de-a ta lumină,
Pierdu-i din ochi ce-i pământesc.”.

„Ce facem?” zice Joe.”Lumea-i dată,
Cu târg și roade, cu vânat și vii.
De vrei să stai cu mine viața toată,
Deschis ți-e cerul, oricând vrei să vii.”