Cecilia Meireles - Înecatul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe albastra mare,
limpede și clară,
apăruse mortul
azi dimineață.
Călărind pe valuri,
îmbrăcat în spume,
vine fără vlagă,
vine fără nume.
Răsărindul soare,
printr-a mării vrajă,
vede călătorul
lunecând spre plajă.
Fără ochi, nici gură,
vine de departe.
Apele-l dădură
dincolo de moarte.
Zi și noapte-ntruna
pribegise dânsul
pe cărări sărate,
cum îi numai plânsul.
Unduiau pe valul
groazelor acele
trupușoru-i firav
și-ncălțări prea grele.
Dănțuind întruna,
fără de hodină,
apucat-au mortul
în mormânt de arină.
Negura și apa
ce pe morți îi poartă
mai ușoare sunt ca
omeneasca soartă.
Marea schimbătoare
și necunoscută
trec cu-ndemânare,
oarbă și tăcută.
Când ajunge mortul
mort a doua oară,
îl împinge marea
strâmb și gol afară.
Liniștit ca peștii
zărilor tihnite,
peptul lui îi țapăn,
goale-a lui orbite.
Firicel de sânge
îi brăzdează rostul.
Alte semne n-are.
Cine să fi fostul?
Îl privea cu milă
de pe mal tăt natul.
Cine-i oare? Marea
rău mi l-au stricatu.
Cum făcu-mi-l muma
dispărea în ceață…
Încălțarea-i numa
lua cu el din viață.

Ion Barbu - Înecatul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Înecatul.
Fulger străin, desparte această piatră-adâncă;
Văi agere, tăiați-mi o zi ca un ochean!
Atlanticei sunt robul vibrat spre un mărgean,
Încununat cu alge, clădit în praf de stâncă.
Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice,
Din care alte ramuri, armate-n șerpi lemnoși,
Bat apele, din baia albastră să despice
Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși.

inecatul – Versuri.pro

Cecilia Meireles - Înecatul

Ion Barbu - Înecatul