HODI:
Păcat c-o aripă-mi chelește
Iar una nu face față
Că am prins tupeu să zbor
După ce-am stat pe jos o viață
Simt că stau la rând dar singur
Mi-aș dori să fie simplu
Simt bătăile pe minus
Ți-ai șoptit vreodată gânduri?
Poate le concepi altfel
Poveștile triste-ncep cu „A fost odată un ea și-un el”
Ha! Lua-ți-ai inima la pumni
Nu vrei să înțelegi cu toate că te-auzi ce spui
Și, ce-i cu cercul ăsta strâmb?
În care ne-nvârtim orbește
Lăsați c-un singur gând
Gândul bea, trece prin viață
De ce-i gheață împrejur?
Aș vrea să văd mai mult de-atât
Aș vrea să simt că sunt..
Mă rog, n-am vrut să bag cuțitu-n rană
Dar viața îți dă să doară,
Nu se-ncurcă cu o palmă
Vreau să simtă că mi-e dor
Dar la ce bun atâta efort?
Când stai mulți ani de zile-n dinți
E greu să mai speri la confort.
Și, n-ai cum să uiți tot ce a fost,
Îți spun.. indiferent cu ce-ai cusut,
Cicatricile rămân..
și..
N-ai cum să porți măștile atunci când,
Ochii îți reflectă sufletul și ești văzut plângând.. (x4).

C. o. D:
Lângă cei cu două fețe,
Ce nu demult, aveau flori în glastră
Azi au și pământ
Ofilirea ei aproape, doar o faptă ne desparte
Noapte bună, ochiu’ lună, vino mai aproape!
Nu mai sunt eu, respir prea greu
Îți simt suflul de foc, în ceafă mereu
Umbra-mi e crucificată, ființa pătată
Știi, acea pată nu dispare niciodată
De-asta sufletul se scaldă în clor, ador
Să deschid noi cicatrici ce și azi dor
De ce sunt nevoit să-mi adun moralul
De parcă înot în infinit și nu văd malul?
Rasare o fărâmă de căldură și se stinge
Nu înțeleg.. simt frigul cum m-atinge
Cum mă împinge.. cad în necunoscut
Eram mână de mână,
Azi e mână pe mormânt.
Pas cu pas, an de an, ce-i frumos dispare,
Ai totul în palme, dar suferi de crispare
Prin citate și idei, sfârșitul ia amploare