Dinu Flamand – Concesiva Consecutivă Incidentală

Începutul poemului are insolenta stupidă a bonzilor,predică marșuri invadatoare, plânge de nerăbdareși neputință.Însă țesuturile tăcerii privite la microscopse sfâșie ca buzele prea sărateîn polenul umil al serii.Se trimit întemeietorii,cuceritorii supun rând pe rând rambleurileși debleurile unui deșert neted ca-n palmă;se asumă, se aduc la picioare împărățiile,se clădesc apeducte pe crusta tristelor noastre orgoliide oameni cruzi.De-ar … Citește mai mult