Ion Caraion – Închideți Fereastra
S-au întrecutvântul haihui și soarele mut,în liniștea trează,s-aștearnă ici-acolo și să n-o vâre în oase(paratrăsnetul arbitrează)lumina lui august, care plecase.Melancolic târziihemoptizii –zdrențele ei pe cenușiul imenspar un nonsens.Ca frate cu frate,mădularele-n toamnă intratedârdâie-ceața din ele,de care norii-și reazemă o pielemurdară.Ieșindu-și din mințipe dealuri de sat,strugurii răbdarăoțetul ploii, până-au crăpat.Ziua știrbă, soarele cu dinți –și ca … Citește mai mult