incheiere – Versuri.pro

Lucian Blaga - Încheiere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Încheiere.
Frate, o boală învinsă ți se pare orice carte.
Dar cel ce ți-a vorbit e în pământ.
E în apă. E în vânt.
Sau mai departe.
Cu foaia aceasta închid porțile și trag cheile.
Sunt undeva jos sau undeva sus.
Tu stinge-ți lumânarea și-ntreabă-te:
taina trăită unde s-a dus?.
Ți-a mai rămas în urechi vreun cuvânt?
De la basmul sângelui spus
întoarce-ți sufletul către perete
și lacrima către apus.

Ligia - Închide Ușa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mama ta îți spune,
Nu va veni nici azi, nici mâine.
A uitat de voi, de-un timp e altcineva.
Nu e bun pentru tine, a luat o parte din tine și-a plecat cu ea.
Adevarul doare tare
Nu veți îmbătrâni împreună, uite deja te doare
Credeai că va fi tatăl copilului tău, fie rău, fie bine.
Mai bine pleacă și nimic nu spune, închide ușa după tine.
Te propun în locul tău
Te frământă dorul, nu poate fi mai rău.
El închide porțile spre Rai
Și te lasă fără grai.
Așa că pleacă pe bune și nimic nu spune
Închide ușa după tine.
Și chiar dacă apar norii gri și furtuni de suspine,
Sigur mâine îți va fi mai bine.
Și chiar dacă-ți pare nimic nu mai are culoare.
Chiar dacă doare, închide ușa după tineee.

Ioan Flora - Încheind Acest Cânt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pe cale de a se împlini sunt trecătorul
şi carnea,
când spusele mele încep să curgă şi noaptea
se lasă ca o cărare desprinsă de văz.
Clătinându-se, deasupra, goana ei nu seamănă
cu nimeni.
Legile jocului le încercăm după un timp lung,
îngrozitor de obosiţi.
Eu îţi pun o pagină proaspătă în mâini
şi-i aerul curat
cum nu s-a mai întâmplat vreodată.
În sălile mari, bărbaţii se plictisesc citind –
se înfig în scorburi,
în ciuda rănii de veacuri.
Statuile cailor se dezlegară
şi acoperiră rândurile pentru tine.
Nişte ploi ajunseră muncile de primăvară
din urmă şi-o obişnuinţă binecrescută sunt.
Nu mă mai încape aerul.
Se împrăştie prin mine ceea ce alţii hotărât-au.
Alţii vor începe contemplarea,
încheind acest cânt.

Ion Barbu - Încheiere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Încheiere.
Stinsă liniștirea noastră (și aleasă),
Isarlâk încinsă, Isarlâk mireasă!
Dovediții, mie, doisprezece turci
Între poleite pietre să mi-i culci:.
Inima – raiaua, osul feții spân,
Țeasta, nervii torși în barbă de stăpân,
Clatină-i la Ciprul Negru, în albeață
De sonoră vale într-o dimineață!.
Vis al Dreptei Simple! Poate, geometria
Săbiilor trase la Alexandria,
Libere, sub ochiul de senin oțel,
În neclătinatul idol El Gahel.
Inegală creastă, sulițată cegă,
Lame limpezi duse-n țara lui norvegă!
Răcoriți ca scuții zonele de aer,
Răsfirați cetatea norilor în caier,.
Eu, sub piatra turcă, luat de Isarlâk,
La o albă apă intru – bâldâbâc.
Fie să-mi clipească vecinice, abstracte,
Din culoarea minții, ca din prea vechi acte.
Eptagon cu vârfuri stelelor la fel.
Șapte semne, puse ciclic:

Taylor Swift - We Are Never Ever Getting Back Together

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Îmi aduc aminte când ne-am despărțit prima oară
Spunând că asta e, mi-a ajuns, e ceva gen
Nu ne-am mai văzut de o lună
Când ai zis că ai nevoie de spațiu, poftim?
Apoi te întorci din nou și spui
„Iubito, mi-e dor de tine și jur c-am să mă schimb”
Crede-mă, amintește-ți cum data trecută a durat doar o zi
Eu spun că te urăsc, ne despărțim, tu mă suni, te iubesc.
Oooh, iar ne-am despărțit seara trecută
Dar oooh, de data asta îți spun, îți spun.
Noi nu ne vom mai împăca niciodată, vreodată
Noi nu ne vom mai împăca niciodată, vreodată
Te duci și vorbești cu prietenii tăi
Să vorbească cu prietenii mei ca ei să vorbească cu mine
Dar noi nu ne vom mai împăca niciodată, vreodată, vreodată.
Gen, niciodată!
Îmi va fi dor să ne ciondănim
Iar eu strig în gura mare că am dreptate
Și tu te ascunzi să-ți găsești liniștea sufletească
Ascultând niște muzică indie mai mișto decât a mea.
Oooh, iarăși m-ai sunat seara trecută
Dar oooh, de data asta îți spun, îți spun.
Noi nu ne vom mai împăca niciodată, vreodată
Noi nu ne vom mai împăca niciodată, vreodată
Te duci și vorbești cu prietenii tăi
Să vorbească cu prietenii mei ca ei să vorbească cu mine
Dar noi nu ne vom mai împăca niciodată, vreodată, vreodată.
Obișnuiam să cred că noi suntem pentru totdeauna
Și obișnuiam să spun „niciodată să nu zici niciodată”.
Huh, mă sună și e ceva gen „te iubesc!”
Iar eu sunt ceva gen, adică, adică asta e epuizant, știi?
Gen noi nu ne vom mai împăca niciodată, gen vreodată.
Noi nu ne vom mai împăca niciodată, vreodată
Noi nu ne vom mai împăca niciodată, vreodată
Te duci și vorbești cu prietenii tăi
Să vorbească cu prietenii mei ca ei să vorbească cu mine
Dar noi nu ne vom mai împăca niciodată, vreodată, vreodată.
Nu ne vom mai împăca niciodată
Noi, nu ne vom împăca..
Te duci și vorbești cu prietenii tăi
Să vorbească cu prietenii mei ca ei să vorbească cu mine
Dar noi nu ne vom mai împăca niciodată, niciodată, niciodată

Arthur Rimbaud - Încheiere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Porumbeilor care tremură în câmp, printre pomi,
Vânatului care, către noapte, aleargă în cete,
Jivinelor apei, dobitoacelor supuse de om,
Şi ultimilor fluturi, – chiar şi lor le e sete!
Dar să te topeşti unde se topeşte, stingher, acest nor
– O, blagoslovit de atâta răcoare! –
Şi să-ţi dai duhul în viorelele astea, ale căror zori
Împovărează aceste păduri seculare?

Vasile Copilu-Cheatră - Încheiere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Închei acest cânt, ca altul să-l încep,
Deși s-ar cuveni de-acuma condeiul să-l las jos,
Dar poți, oare, în cramă să nu descui un cep,
Când soarele din struguri te strigă-așa frumos?.
Căci armă mi-a fost versul şi chiar Dumnezeu,
De-aceea l-am slujit, cât am putut mai bine,
Acesta a fost crezul meu, mereu,
Şi m-am trudit să nu-mi fie rușine.