început – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Inițiator

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Începe oare început, sau totu-i doar perpetuu ciclu;
cum mobila, din lemnul de copac, nu-i din semințe
născute-n luminișuri dintr-un putregai de foste ființe
și, Dumnezeu, ce-n joacă ne-a făcut, o să mai facă.. e arbitru?!?
și cel ce-ncearc-avid să strângă, fals să se delimiteze,
nu-i oare om ce-ncearcă, el, să devină un popor
dintr-un amestec de-alte și-alte nații, un migrator..
că doar așa nu-i un incest.. și face lume timp să-ncânte?!?
și dacă cultivăm mereu, ne educăm unii pe alții-n genii,
ce-nsămânțăm câmpii, cernoziom și apoi trăim din noi în grâne..
oare n-om fi pământ așa cum veșnic ni se spune?
că singuri ne săpăm culcuș, final în cripte, de milenii!?!.
și câine, ce numim domesticul cu crez, că îi dăm casă,
nu-i doar sublim prieten, ci-i el prietenia-n sine?!?..
că o deține, ne-a domesticit pe toți, pe tine și pe mine,
în mai uman, mai răbdător, mai sincer!.. lui, de noi îi pasă!?!..
e oare cum Big Bang nedeslușit, amăgitor
în început, ce n-are început din alt sfârșit,
ce mintea nu concepe prin taboo, ce-am încropit..
șă-și creadă singură neștiința de un a tot-începător?!?..
și-atunci ce simplu-i de-nțeles ce pare înfiorător;
nu-i totul de la sine „inventat” ca o spirală ce se-nvârte,
pierzând capăt și punct, căci nu le-avem, trăim pe unde scurte..
și-i prea pretențios, neacoperit.. să ne-ncropim în creator?!?..
sau poate idealu-i adevăr întâmplător,
dintr-o iluzie că împreună, cu credință-n noi,
creăm cu toții, vii, pe cei ce au fost, vor fi.. și toți cei de apoi,
un univers în paralel?!.. N-am fi realul inițiator?!?..

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Naștere… De-Al Meu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Surprinzător, un necunoscut din mine a apărut, azi, pe întinsu-n timp, o plajă,
topită pe-un celuloid de rolă ce începe într-un obscur, cert negativ,
ce își așteaptă impresionarea, un developat dintre revelatoarele de-o unicat vrajă,
în poze multidimensionale, întinse-o filmotecă, ce încep s-o simt pe undeva, din mine obiectiv.

M-am trezit brusc, înspre ora șapte, aproape în țipete, fără de dinți, mic și golaș,
fără de păr, ce nici nu mai contează, s-a văzut că pică, grav însă, fără de nicio minte,
într-un fel de cald, de înconjur de palme mângâind, mă pipăind bucăți, pe rușinos panaș,
ce-mi pare a fi, că știu acum că-i s*, dar și ades pe frunte, mi se tot spunând un neînțeles să fiu cuminte.

Sunt, culmea, obosit de viață, ce se pare că-i a mea și doar începe, îs multe, multe ore
și-o dorm, o sorb din sâni ce-mi vor fi mamă, ce-o cunosc acum, jumatea ce mă doare, doare,
rămasă într-o sticluță o lacrimă uscată ca o pată, mată, alburie, de-ochi pierduți pe mine să m-asculte,
parcă aș fi știut ceva să zic… mă îmbie și bărbatul zâmbind larg, ce ne-a adus la amândoi o floare.

Este, se pare, prima zi, când lume multă-i adunată, nici nu știu de ce doar pentru mine… dăinui-va oare, oare?
14.02.2014

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Zero, Sau… Începutul Sfârșitului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E punctu-ntre minus și plus infinit,
Cum moartea ce naște pe noul venit,
E lipsa valorii ce-afirmă geloșii;
Iisus la atei și păgâni credincioșii..
Ocean, sau izvor pentru sursa de apă,
Cum gând neînceput, în final ce ne scapă.
Big Bang nu e zero, e punctul de-a fi;
Un timp dintr-un spațiu, trecut, ce nu știi.
Căci lumea ce-avem din zero nu-ncepe,
Cum codrii, deodat’ ce vor fi, au fost stepe.
Amoru-i produs, sau dă el serenade?!?
Ce nou născut are.. și e din gonade!?!.
E golul din suflet la mortul ce pleacă
Să lase acces, ca născutul să treacă.
E firul de praf din nisipul de dune,
Sau stânca din ceruri.. venită Genune.
E vis, dispărut cu eșecul odată,
Cu mii de-nceputuri, e totul o roată.
E oul, celula, atom, Univers,
Ce-apar și dispar inedit.. mereu șters.
E punct relativ între proști și a ști,
Cum crezul că mori și vii iar între vii.
E ceea ce spui, e punctul la frază,
Cum crezi în dreptate și-i pură emfază.
E clipa ce trece venind, e odată,
Balanța-i fragilă, băiat.. să fi fată..
E tot metaforic; realul nu-i c-este,
Cum minți des se pierd și revin din celeste.
E luciul de apă, abis, oglindire
Cum omul de lut, e lutul în fire.
E-n pierderea vieții câștig de organ,
De inimă-n piept.. sau transplant din borcan.
E monstrul infim, sau un praf Univers,
Cum mintea drept gaj la țintitul pervers,
Copilul născut, ce-i deja la final,
Cum prostul cu nimbul de monumental.
E vârful peniței la scrisul în versuri,
Cum spate de cult sunt mulțimi, de eresuri,
Creștinul păgân e ateu revenit,
Cum bun e din rău, adevăr din mințit.
E golul din țeasta lipsită de creier..
Bethoven e geniul din cântul de greier,
E pasăre Phoenix din cenușa pădurii,
Cum omul divin.. îi este cioclul naturii.
Concis, nu e zero, nimic este totul,
Începutu-i sfârșit și copil este mortul,
Amoru-i născut, dar și leac de potențe..
Suntem stări d-idei, dintre mii d-experiențe.
E un punct, este-un cerc, e simplu o roată
Ce curge, sau urcă.. te plângi, te desfată?!
Sunt eu, prăvălire în static, inert;
Am fost, sunt, voi fi, nu mai știu, e incert!.
„Plecăm de la zero”, e-o cumpănă a minții
Ce vrem să frapeze naivi, neînstruiții..
Minciuna de secole-n troc de milenii,
Formula de-a ține real.. prin vedenii!!!
26. 08. 2010

Direcția 5 - Mi-e Dor de Început

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Iubito, mi-e tare dor,
Mi-e dor de început.
Tăcerea, misterele,
Le-am dezlegat demult.
Hai spune-mi, îți amintești
Cum mă priveai pe ascuns?
Lumina din ochii tăi
În suflet mi-a pătruns.
Iubito, mi-e tare dor,
Mi-e dor de început.
Tăcerea, misterele,
Le-am dezlegat demult.
Hai spune-mi, îți amintești
Cum mă priveai pe ascuns?
Lumina din ochii tăi
În suflet mi-a pătruns.

Costel Zăgan - De la Alfa la Omega

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce fără margini încântare,
ce cântec fără de-nceput,
ce taină revărsată-n mare,
femeia pornește c-un sărut.
Ce cântec fără de-nceput,
femeia-ncepe cu sfârșitul,
dar niciodată n-am s-o uit,
femeia-i pâinea și cuțitul.
Femeia-ncepe cu sfârșitul,
ce taină revărsată-n mare,
cu răsăritul și-asfințitul,
e cea mai pură întâmplare.
Ce cântec fără de-nceput,
ce rai de unde-ai re-născut.
Costel Zăgan, CEZEISME II

Cristina Rus - O Nouă Viață