Încarnare – Versuri.pro

Gpkism - Incarnări (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lasă-mă să te iau în visul meu
Plin cu trandafiri morți
Nu vei veni să dansezi cu mine
La locul nesfârșitelor tânguieli și lăcomii.
Hai să țipăm, hai să sângerăm
Să sângerăm pentru ritualul dorinței
Plin de teamă veșnică
Nu-ți vei sacrifica lacrima
Pentru cel căruia nu-i va păsa niciodată.
Vei vedea că nu e nevoie să plângi
Acceptă faptul că ai murit
Un sclav perfect al dorinței mele
Tu mă vei striga diseară.
Vei vedea că nu e nevoie să plângi
Acceptă faptul că ai murit
Lasă-ți plăcerea deoparte
Vei sângera pentru mine și vei muri.
Incarnarea sufletului tău
Lasă-mă să te ajut s-o faci
Pentru diavolul pe care l-ai trădat
Poți să simți, este atât de rece..
Incarnarea sufletului tău
Lasă-mă să te ajut s-o faci
De către îngerii cărora le-am spus
Că întunericul etern îl vei vedea

Ioan Silvan - Încarnarea Vieții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Încarnarea Vieții.
Cât de puține-s trupurile-n care
se închid stelele,
și câte alte ceruri rătăcite,
au izbutit să fie însoțite de Dumnezeu?
Pe cerul nostru s-a decis să apară
întâi, în miez de zi, și-apoi în seară
o vie stea; iar cel ce a văzut viață-n ea
era păstor și repede a înțeles
că în amurg, aceleași stele ies
prin întuneric, ca într-o plimbare,
iar când s-a nimerit să apară o nouă stea
acela nu era un lucru în care
te poți încrede, ci un semn,
că s-a întâmplat ceva în depărtare.
Atunci, și-a strâns complicii, doi păstori
care au văzut și ei, la fel, pe cer
un loc în care lucrurile pier
și au pornit, căutând o explicare
a noii străluciri, ce mult mai mare
părea a fi, decât o nălucire;
căci le vorbeau proorocii din simțire
despre un loc, posibil, de încarnare
a Dumnezeului din fiecare
cu care atunci, în sinea lor, vorbeau.
Demult trăiau din El, dar nu știau,
că Viața nu-i o funcție a mișcării;
sfârșind, se consolau
crezând că pier de moarte bună,
și au pornit așa.. pe câmp, cu lună,
spre locul implicat în prima transformare
a Vieții, în materia din care
și trupurile lor erau create,
să-i spună omenirii, să-i arate,
că Dumnezeu e singurul ce poate,
să se preschimbe, veșnic, în.. de toate!

Ioan Silvan - Viața Încarnată pe Locul Începutului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Viața încarnată pe locul începutului.
Isus nu a fost om, nici cel puțin o clipă,
deși părea la trup și la mișcare,
nu își avea-nceput în omenire
nici sufletul, izvor de încântare.
Isus păstra în partea Lui divină,
din cel dintâi de sânge curs, un val,
misterul din trecutul animal
al vieții pe Pământ, și ce rușine.
aveau de îndurat toți fariseii
dacă ar fi dat atunci de înțeles,
că trupul lor nu are de ales
decât, statutul secundar, de pas.
făcut de Viață aicea pe Pământ
din drumul ce de mers, a mai rămas!
De aceea, trupul lui Isus părea al unui om
ceva mai mare, desprins din sacrificiu și uitare.
Și-a nimerit, căci astfel a decis,
Viața din suprema-ndepărtare,
să se încarneze într-un loc precis
marcând prin transformarea Sa
locul în care Cerul inunda,
la-nceput, Pământul cu înviere.
Iar prin durere a lăsat să cadă,
privirea celor ce urmau să vadă
în omul de pe cruce un trup murind;
căci numai astfel îl putea trezi
pe om din adormire, și sfinți!.
Cu trupul Lui, uman, înșelător
a început să umplă Cerul gol
de interes, pentru Viața ce părea,
în mersul omenirii, altceva.