Inadecvare – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Paradoxul Creației

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pășeam agale-n iulie de foc
Cu soarele-n explozie de-atom
Și mă gândeam ce mic sunt deși-s om..
Mai mic decât un câine hârjonind de joc.
Cu creierul fierbinte de-amintiri
Găseam că sunt total în handicap
Uitat pe-aici de lume de nu-ncap
De semeni încântați în preamăriri.
Căci limba nu-mi servește la nimic
Chiar de vorbesc, căci nimeni nu ascultă..
Nici nu mai știu, ori lumea-i foarte multă?
Ori spațiul ce mi-l cer devine mic?.
Nici nu mai pot să-mi stăpânesc în piept
Dorințele nebune câștigate
Ce-am învățat mulți ani când făceam carte
Și mulți apoi gândindu-mă deștept..
.. Ce poate sunt c-am trecut milioane
De întâmplări ce tot planificam
Și niciodată țel nu reușeam
Ci un produs a sute de persoane.
Nu știu de fel cum leul din savană
E programat mai bine decât mine
Să fie rege de când timpul ține?..
Și timp nu irosește de pomană!.
Nu sunt nici cum furnica fără creier;
Ea poate face totul fără minte.
Ce știința-mi povestește?.. Se dezminte!
Nici ca să cânt nu știu precum un greier!.
N-am nici talent sau poate n-am curajul
Cuvântul ac să-l fac când mă susțin
Cum scorpionul varsă prin venin
Dorința de-a învinge, nu sclavajul!.
Abil ca șarpele -să pot să mă strecor
Prin apă să înot ca prin nisip –
Nu-s efilat iar membre de-am primit
Târâș mă mișc.. nici pom nu urc ușor.
Și chiar cu sticle de-mi dublez vederea
Și aripi de metal mă poartă-n zbor,
Nu pot plana-n picaj precum cocor..
Ades culeg doar chinul nu plăcerea.
Și chiar muncind nebun până a piere
Ca să adun rezerve, să fiu bine,
Eu, mulți de-aș fi, mai mulți decât albine,
Tot nu aș umple Univers de miere.
Iar dac-aș fi Chanel, Armani.. toți
Cu averi imense și laboratoare,
N-am cum s-ating esențele de floare
De la magnolii ori tulipa de doi coți.
Chiar galaxie în buchet de-aș face dar
Eu dragoste nu pot să răspândesc
Așa cum Panda -simbol chinezesc-
Inimi înmoaie-n spectrul planetar.
Atunci ce sunt, de ce susțin că-s primul?
Căci nu pot depăși nici un, nici unde?!
.. Doar mintea-mi caldă din străfund răspunde;
„- Ai sufletul ce l-ai primit în dar, el e divinul! „

Mihai Ursachi - Din Reveriile Domnului R.

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când singuraticul domn R. a ajuns
din întâmplare în chiar apropierea
domnișoarei sensibile N., el i-a spus:
„Mă bucur că existați, domnișoară”.
La tăcerea mirată și indignată a ei, a răspuns:
„Ați fi putut, mă gândesc, să nu existați”.
Dar imediat, încercând să repare greșala, a spus,
și de altfel aceasta-i era și convingerea fermă
(pe care acum regreta s-o fi pus la-ndoială)
„Vă felicit pentru faptul că existați, domnișoară”.
Înțelegând (prea târziu) că întrecuse măsura
și devenise cam cordial, se corectă, cum urmează:
„Vreau să spun, propriu-zis, că de fapt
mă felicit pe mine pentru faptul că existați”.
Abia acum domnul R. săvârșise o gafă enormă.
Cât ai clipi, înțelese că ultima-i frază
era de un echivoc scandalos, cu subsoluri hibride
și intențiuni refulate, ba chiar
de o vanitate absurdă (ca și cum domnișoara
i-ar datora cât de cât existența),
că din aceasta reiese un fel autarhic
și solipsist de a fi, în sfârșit, se făcuse ridicul.
Schimbându-și cu totul dicțiunea, domnul R. deveni analitic:
„Adică, voiam să constat că sunteți o persoană sensibilă”.
Formula aceasta avea, evident, un cusur:
cuvântul „persoană” strecura nu știu ce aluziv, ca și cum,
domnul R. fiind o persoană, domnișoara la fel, prin aceasta
o comunitate ar exista între ei,
un soi de frăție, de apartenență
la aceeași familie.
„Mai bine zis, am constatat cu plăcere obiectul sensibil”.
Și după o pauză, în care roși:
„Vreau să zic o idee sensibilă, sau, oricum,
posibilitatea unei atare idei, sau
bănuiala (în fond destul de obscură) despre putința,
în general, a ideii că în principiu
se poate admite că dacă
existența e genul suprem și inexistența
există, atunci inexistența e existență, deci
nu există și, în consecință..”
Aici domnișoara sensibilă N., din pricina
ciudatei purtări a ciudatului domn, deveni
în ușoara-ncețoșare a serii așa disparentă,
încât domnul R. a conchis: „Doamne, iată că iarăși vorbesc
singur pe stradă, probabil că iarăși
am uitat să iau picăturile”.

Cosmin Vaman - Nu Sunt Destul de Trist Să Fiu Folkist

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aș putea să mă uit până seara târziu
La filme cu oameni care se-ndrăgostesc și se părăsesc
Aș putea la nesfârșit să le privesc
Aș putea să mă uit la emisiuni cu Andreea Marin
Să-ncerc să mă sensibilizez
Dar tot nu pot să lăcrimez.
Aș putea să tai ceapă sau s-ascult o melodie cu Celine Dion
Aș putea să mă uit mai des pe factura de la curent sau de la telefon.
Nu sunt destul de trist
Să fiu folkist
Câteodată sunt vesel
Câteodată sunt enervant de optimist.
Nu sunt destul de trist să fiu folkist
Tot ce-am putut am încercat
M-am și însurat
Și tot nici un rezultat.
Ar trebui să m-apuc să curăț și eu cartofi sau ceva mai periculos
Poate-o să mă tai la un deget și-o să fiu atât de trist încât o să scriu un cântec frumos
Ar trebui să intru-n atmosferă să mă gândesc la cățeluși tranșați
La bugetari concediați
La oameni de nimic
Sau la salariul meu mare.
Aș putea să tai ceapă sau s-ascult o melodie cu Celine Dion
Aș putea să mă uit mai des pe factura de la curent sau de la telefon.
Nu sunt destul de trist
Să fiu folkist
E tragic că ce cânt eu
E mai mult pop
Dar sună prost să zic că sunt popist.
Nu sunt destul de trist să fiu folkist
Tot ce-am putut am încercat
M-am și însurat
Și tot nici un rezultat

Celelalte Cuvinte - Pasărea de Plumb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Urăsc mai mult cu fiecare zi
Pământul care m-ar strivi
Iar sus de tot, de tot, departe ca un vis
E cerul încă mie-nchis
Dar vai de gândul cel l-am pus
Cu cât încerc să mă ridic mai sus
De-nălțime nesătul
Cu atât îmi pare apoi că nu-i destul
Că nu-i destul
Că nu-i destul
Și mă cheamă
Și mă cheamă
Și mă cheamă
Și mă cheamă
Și mă cheamă
Eu nu-s decât o pasăre de plumb
Născut din oul nicolit
Sub mine-i doar un gol amețitor
Și stau să cad și mă-nfior
Aproape de necunoscut
Un pui de pasăre de plumb pierdut
Scăpat în cerul necuprins
Ce bine încă nu-i la zbor de prins
La zbor de prins
La zbor de prins
Și mi-e teamă
Și mi-e teamă
Și mi-e teamă
Și mi-e teamă
Și mi-e teamă

Soryn - Pentru Sărmani

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Hainele nespălate n-o să-ți aducă păsărică
Ești un jegos, da’ degeaba, tot facem caterincă
Stai numai p*izde pe lângă tine
De ce nu vii să stai și cu mine?
Ia-o încet, băi Spălăcan, ai figuri de fut*rman
Da’ ejaculezi când o p*zdă îți face vreun semn
Te dai mare în fața unor fete și vrei să mă copiezi
Marș înapoi în fața oglinzii, mai tre’ să exersezi
Tu nu vezi? Ești mare cocalar și nu-ți vine să crezi
Te dai de bani gata doar să impresionezi
Vrei să bei pe gratis
Iar tarfele cred că ești bogat, dar noi știm că umbli cu mărunțiș
Învinuieste-ți soarta, învinuieste-ți tatăl
Că n-a fost bună p**a la c*ru’ lu’ ma-ta
Poate că ai avea noroc, da’ figurile te strică
Ai fi cel mai fericit jegos dacă ți-ar cânta Banică.

Refren:
Te faci de c*cat când vrei să ne dai clasă
Când vii cu 1 leu la terasă
Te faci de c*cat când stai cu fetele pe lângă tine
Și noi râdem de tine, că așa e bine
Te faci de c*cat când vrei să o săruți
Ți-ar trebui un scăunel să poți să o ajungi
Stop! Nu mai minți, că ai să ajungi ca Pinocchio
Minți! De-aia te considerăm un c*cat flambat.

II.
Spui că ești rezistent la băutură
Da’ tu ești beat numai de la o singură gură
Cum p**a mea poți să spui că ai BMW în garaj,
Când n-ai nici măcar bicicletă cu kilometraj
Devine chiar insuportabil când ne minți în față
Ne vorbești de p*zde, da’ o rupi pe l*ba
Sincer, te-ai despărți de Spălăcana
Da’ ți-e teamă să nu pățești ca și Prigoană
Ai agenda plină de numere de fete necunoscute
Dar cred că sunt niște numere de bunicuțe
La sfârșitul unui nume ai băgat un A
Și astfel Madalin a devenit Madalina
Te rog, șterge acele numere inventate
Să vezi și tu câte numere sunt create
Nu fi supărat când povestim pe stradă
Că din tot ce ne spui, nicio poveste nu e adevărată.

III.
Ca să impresionezi fetele te dai și bătăuș,
Ai bătut covoare eventual și ursuleți de pluș
Vezi despre ce șmecheri vorbești, băi Van Damme,
Ai uitat că ai fost rupt de foame
Ești o culme a prostiei, ca tine sunt puțini,
La vrăjeala ta nici la cartelă nu poți să te combini
Tu te dai mare macho, ea cască de oboseală
Că ești prostu’ pe care-l ascultă de plictiseală
Te înjosesc z*rentele, da’ nu-ți fa’ probleme,
Ești frumos ca Johnny Bravo, ăla din desene
Bei apă și ne minți că ai băut Angelli Cherry
Ar trebui să facem un reportaj despre tine la Discovery
Te duci la fotbal neîncălțat
Ieri îți aduci aminte că ai călcat într-un c*cat
Ești jegos și puți ca un c*cat de bou
Poate dacă te-ai spăla ai fi ca nou.

Refren 2x
Te faci de c*cat când vrei să ne dai clasă
Când vii cu 1 leu la terasă
Te faci de c*cat când stai cu fetele pe lângă tine
Și noi râdem de tine, că așa e bine
Te faci de c*cat când vrei să o săruți
Ți-ar trebui un scăunel să poți să o ajungi
Stop! Nu mai minți, că ai să ajungi ca Pinocchio
Minți! De-aia te considerăm un c*cat flambat

Alain Bosquet - Puloverul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ne facem confidențe,
puloverul meu?
Tu te-ai născut în Scoția,
iar eu nu contează unde.
O lucrătoare, într-o zi, te-a tricotat.
Pe mine, nimeni
nu m-a făcut cu mâinile, cu carnea sa.
Tu ești oranj, cu guler albastru.
Iar eu, n-am altă culoare
decât albul murdar și griul prost spălat.
Tu ai o dispoziție foarte calmă,
iar pe mine totul mă doare:
pielea, spiritul, sufletul fără temei.
Tu ții cald.
Eu sunt jenant.
Tu îmi spui că ai mai multe găuri.
Iar eu sunt o gaură: ce altceva?
O să te trimit la orfanii din Etiopia.
Tu slujești.
Iar eu nu slujesc la nimic.