inadaptare – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Niciun Merit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce idiot sunt, îmi pierd timpul
Măsurat, delimitat,
De condamnat ce sunt, absintul;
Un incapabil, un ratat.

Mă complac în inexplicabil,
În nul, în loc d-intens;
Accept nerod un implacabil
Pierdut în inerția-n sens.

Am doar o piesă de jucat
Și sunt un prost actor;
Nici textul nu l-am învățat..
Dau vina pe-altul, pe-autor..

.. Dar poate nu-s eu cel de vină;
Un limitat născut..
Încă n-am învățat nimic! Ruină
Mă complac; prost, cum sunt crescut.

Mă uit la umbrele-mi lăsate
Pe vechile-mi hârtii;
O zestre d-elemente declasate
C-un singur merit; foste vii.

Sunt un umbrar de goliciune;
Perpetuez fantome
Din propria-mi deșertăciune..
Ca mine, alte simple dogme.

Să-mi spună cineva abil
Ce pot face? E târziu?
Cum pot redeveni copil
De-un pierzător de timp.. un ageamiu?!?

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Pierdut Țară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Vă spun din proprie experiență,
Ce-am câștigat c-onoare și cu chin,
Că-n țara unde-am-nceput o existență,
Îmi este, spre rușine, strâmb destin.
E-acolo, unde de vorbesc sunt înjurat,
Chiar de încerc din propriile-mi puteri
S-o-nvăț să nu mai cadă în păcat;
Să nu greșească, precum alți până mai ieri.
E țara unde vin că-i casa mea
-Din pântecele ei m-am făcut om-
Dar tot ce-aduc, câștig mi se tot ia..
Sunt despuiat de fructele-mi de pom.
Nu mi se dau străbunii înapoi,
Mă fură de țărâna unde-au fost
Și n-am vreun ajutor, nici de la voi..
Sunt tot eu un damnat, un hoț, un prost!?
N-am drept nici să-mi fac singur adăpost
Pe cimitirul trecerii de timp,
Unde-au sălaș ai mei și-au ținut post
Și m-au născut.. crescându-mă-n răstimp.
Printr-o minciună, mi se ia mașina
De pe tărâmul ce-i al meu, cu acte;
Avize n-am, că n-am dosar cu șină..
N-am voie să-mi fac casă, să-mi spun carte!?
Nevinovat, mă pierd printre procese,
Că nu mint, șpaga mi-e uitată,
Iar vinovaților, nu-i cazul să le pese,
Căci le plătesc.. pierdutu-n judecată.
Sunt zilnic mai scârbit, irevocabil,
C-o țară mi-a furat poporul meu;
Mi-a luat și dreptul sfânt, inalienabil,
De-a fi produsul bun, de Dumnezeu.
Nu pot fi-n țara mea nici imigrant,
-Scursură, ce nu știe furt, minciună-
Sunt pur și simplu nimeni, ignorant;
N-am drept la spus, sunt sursă de ranchiună.
Și mă topesc de dorul de trecut,
Dar nu mai văd pe străzi dintre ai mei..
Sunt doar alb-negru evului, film mut;
Sutana dintre atâți arhierei..
.. Un biet profug, un naturalizat,
Ce mi-am lăsat copii. uitând.. genetic,
‘n pământ străin, ce m-a exorcizat
De necredință, lipsă d-omenie, de patetic.
Sunt doar un navetist de circumstanță
În viața ce-am greșit fugind de rău
Și m-am întors, crezând în importanță
S-ajut pe-ai mei, să nu cunoască hău..
.. S-acopăr hăul melancolic, ce mi-e rană,
Să fiu printre bătrâni în a mea țară,
Să plâng în cimitir, în vechea strană,
Să-ncerc să îmi scot semeni din ocară!..
.. Din școli ce le-am făcut pe-aici și-acolo
Citind și exersând de zi cu zi,
Valoare n-am!.. Alții și-o strigă, în tremolo;
Făcută pe furiș doar pe hârtii!.
Am gust de-a spune, fără de oprire,
Căci inima vreau toată s-o debarc
Și-ntreb de am vreo șansă la citire,
Sau îmi pun țeava lângă tâmplă, s-o descarc.
Fric-am să mor aici, să fiu lignit,
Un nimeni, care sunt din întâmplare.
Și-un Păunescu ați negat și răstignit..
Unde-am uitat, să venerăm pe cel ce moare.
Așa c-o să mă-ntorc de unde nu-s,
Să plâng de unul singur nedreptatea,
De-a fi printr-o greșeală un produs
De popor, țară.. ce nu știu umanitatea!!!
07. 11. 2010

Dark|Blaze - Vid Emoțional

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Vad un înger ce-și arcuiește aripile de lumină,
Simt scânteia cum dă formă imaginilor din retină.
Așa mi-a fost predestinat, haimanaua neagră
Ce nu distinge culorile sau nu vrea să le-nțeleagă.
Bântui străzile prăfuite jucându-mă cu pixul,
Adaug sunetelor imagini, că asta-mi e fixul.
Progenitură ce nu găsește compatibilitate,
Înarmat cu gânduri diverse, în paralel degradate.
Sufăr odată cu natura, plâng cu viorile,
Pe poezie mi-am pus baza, din ea-mi trag valorile.
Îndemânarea mea socială e aproape inexistentă,
Caracterul nu-mi permite interacțiune frecventă.
Refugiat în propria-mi lume, cutreier strada,
Mintea filtrează informația, sus mi-e garda.
Cu ochii reci privesc din scaunul autobuzului,
Atent la un om ce-și vede de cursul vieții lui.
Încerc să-l înțeleg, dar este prea complicat,
Ma întreb de ce avem același drum blestemat.
Ajung la destinație, o siluetă mă blochează,
O salut, trec mai departe, a fost altă fază
Prin care trec frecvent, lipsit de atașament,
Emoțional sunt gol, dar fizic sunt prezent.
A început lectura, gândul mi-e foarte departe,
Un spectru mă perturbă dându-mi două coate.
Materie de examen, cică tre’ să fiu atent,
Nu-i răspund, mă uit pe foaie, un alb permanent.
Încep a transpune gândurile cu creionu’,
Scriu și șterg, apoi scriu iar, gălăgia îmi dă tonu’.
Tonurile-s gri, la fel ca hanoracu’ de pe mine,
Sunt din nou atenționat, în fine, bine.
O pereche de ochi albaștrii mă fixează,
E frumoasă ca lumina lunii, da’ lasă.
Tresar la absolut orice contact, sunt speriat,
Un nou sentiment ce n-am mai experimentat.
Rutina asta m-a scos din orice film,
Deja mi-a dat un portret ce zâmbește sublim.
Ajung acasă, dau cu ghiozdanu’ de zid,
Deschid un vechi caiet, încep să scriu nestingherit.
Ziua s-a sfârșit.

Dudah feat Pablo & Ada - N-Ai Să Poți Să Mă Înțelegi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

N-ai să poți să mă înțelegi.
N-ai să poți să mă înțelegi, ritmul vieții nu îl alegi.
Într-o zi vei realiza cum decurge viața ta.
Când vii de aici nu accepți să fii umilit.
Bârfit, vrei din ce în ce mai mult profit.
Negreșit, lumea se schimbă, toți trag unde-i mai bine.
Ura nu poate, nu are cum să se termine.
Oamenii nu te privesc în ochi, nu te agrează.
Ești o viață ștearsă, amintirile te tot stresează.
Acasă ai tăi nu te mai tratează cu respect.
Și nervii apar instantaneu, e o criză de moment.
Toți s-au retras, peste tot e o nebunie.
În față îți râd, iar pe la spate e dușmănie.
Tragedie, ești actor în propria dramă.
Joci lângă un tovarăș și o panaramă.
Sfârșitul pare să te sfâșie când te gândești.
Când privești pari uimit, ești nedumerit.
Dar la final se vede ca un coșmar.
Nu renunța, nu te schimba fiindcă se filmează iar.

Refren:
N-ai să poți să mă înțelegi, ritmul vieții nu îl alegi.
Într-o zi vei realiza cum decurge viața ta.
Atâtea vise, atâtea teluri.
Pe stradă văd deja prea multe BMW-uri.
Deja nu știu ce să aleg.
Străzile îmi oferă multe.
Între ispite nu o să pier.
Mă uit în jur, mă îngrozesc.
Parcă îmi doresc să orbesc.
Văd că jumă’ din gunoaie sunt chiar oameni.
Și mă gândesc, de ce să mai lupte cineva,
când prea puțini mai vor asta.
Deja încep a tolera batjocora.
Mi-e milă de ei și mă gândesc la cei
Ce au murit pentru libertate.
I-am lăsat mult prea mult în spate.
Fă ceva cu viața ta.
Poate așa ne este soarta.
Poate așa ne-am făcut noi.
Oricare ar fi ea.
Mă îngrijorează ce va urma.

Refren:
N-ai să poți să mă înțelegi, ritmul vieții nu îl alegi.
Într-o zi vei realiza cum decurge viața ta [x2]
N-ai să poți să mă înțelegi!

Dido - Life for Rent (Viața de Închiriat)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Viața de închiriat
Nu am găsit niciodată un loc pe care să-l numesc „acasă”
Nu stau prea mult într-un loc ca să reușesc
Îmi cer scuze încă o dată, nu sunt îndrăgostită
Dar nu e ca și când m-aș supăra
Că inima ta nu prea se frânge..
E doar un gând, doar un gând..
Dar dacă viața mea este de închiriat
Și nu învăț s-o cumpăr
Atunci nu merit mai mult decât primesc
Pentru că nimic din ce am nu este cu adevărat al meu..
Întotdeauna am crezut că mi-ar plăcea să trăiesc la țărmul mării
Să călătoresc singură prin lume
Și să-mi trăiesc viața mult mai simplu
N-am idee ce s-a întâmplat cu acel vis
Pentru că aici nu a mai rămas nimic care să mă oprească..
E doar un gând, doar un gând..
Dar dacă viața mea este de închiriat
Și nu învăț s-o cumpăr
Atunci nu merit mai mult decât primesc
Pentru că nimic din ce am nu este cu adevărat al meu..
Între timp inima mea este un scut și n-o să-l las jos
Între timp mi-e atât de frică că voi eșua așa că mai bine nu încerc
Ce pot să spun. Trăiesc..

Cheloo - Statul e F***a cu Care Ești Obligat Să Te Însori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Împrumutați-vă la bănci și-o să muriți în stradă
Deposedați de mândrie și bolnavi în stare gravă
Vorbesc serios, așa să mă aflu-n treabă
Creditele-s numere, servere, adică f***a
Construim averi pe minciuni electronice
Primim ordine și sfaturi de la personaje comice
E un cerc închis, un vis menit să ne dispere
Când banii vorbesc, adevăru-i redus la tăcere
Suntem dresați cu lapte și miere cu gust de fiere
Factorul uman dispare când ai de dat numere
Vreau să spun exact ce vreau să spun, nu ce să cere
N-am suflet de slugă slută cu ambiții mizere
N-ai vrea să ai coșmarele mele
Respir, deci plătesc
Vad lumea altfel decât voi, ca pe un fals grotesc
E scris pe ziduri cu sânge de fraieri care-au crezut
Și-au decăzut cu șansa unui nou început.
Refren :
Statul e f***a cu care ești obligat să te-nsori
Și-o să-ți recunoască valoarea după ce mori
Poți să urăști o lume-ntreagă până la nori
Dacă te iubești pe tine și refuzi să zbori x2.
Vorbiti în șoaptă cu jumă’ de gură, strângeți din dinți
Tre’ să fim grași, inculti, ascultători și cuminți
Inhalam praf și jeg între betoane fierbinți
Copii copilăresc pe facebook fără părinți
Luați-o ușor, nu vă grăbiți ca să mă puneți la zid
Ca să vă cada-n cap guverne, nu se schimbă nimic
Și parcă hoții s-au unit într-un singur partid
Da’ asta nu-i globalizare,
Fraiere, e genu’ cip
Plecati afară la cules
Aici e un pustiu cinstit
Și nu v-a fi mai bine-n România, nu produce nimic
Nu mai avem armata, industrie, ne-am lins de resurse
Avem imunitate, am greșit, ne cerem scuze
Luați aminte, statu-i un fals,
Părinte Reptile cu sânge fierbinte
Cu dumnezeu înainte la f****t copii și jefuit morminte
Nu mă inspir din cărțile sfinte
Și nu vă fac 10 albume cu 7 cuvinte.
Refren:.
Statul e f***a cu care ești obligat să te-nsori
Și-o să-ți recunoască valoarea după ce mori
Poți să urăști o lume-ntreagă până la nori
Dacă te iubești pe tine și refuzi să zbori x2

Cosmin 13 - Un Pierdut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Infernul e cantina,
transpir prea in adanc
purgatoriu’ e in mine
respir prin gand
falimentu’ in ochii mei
demonii in varf, nu ma ating de ei
esecul se simte la orice actiune
incerc sa mint la a mea ratiune.
Trenu’ trece doar o data
trenu’ a trecut doar odata
nu s-a oprit la mine
s-a oprit la alta statie
am realizat ca sunt doar o fractie
ca numaru’ intreg din mine e blestem
n-am parte fatidica de acest tren
cat de fragil, un om sa lupte cu o lume
si sa vada realizarea doar cu o lupa.
Noaptea intr-o valiza
un vis ca un trip fara viza
nu visez o viata diviza
in secolu’ vitezii avansez la mai rau
la stress, cedez cand realizez ca deviez
si langa mine multe trec, eu raman in spate
si simt ca tre’ sa alerg, in mine nu mai cred.
Se ajunge la un moment in care se realizeaza
ca nu se mai poate face nimic
ca se moare, doar un pic
sa se caute un motiv de a trai
de a stii cum se poate continua
esecul se va accentua
crescand esponential
sacrificand un vis pentru un adevar brutal

Cosmin Vaman - Nu Sunt Destul de Trist Să Fiu Folkist

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aș putea să mă uit până seara târziu
La filme cu oameni care se-ndrăgostesc și se părăsesc
Aș putea la nesfârșit să le privesc
Aș putea să mă uit la emisiuni cu Andreea Marin
Să-ncerc să mă sensibilizez
Dar tot nu pot să lăcrimez.
Aș putea să tai ceapă sau s-ascult o melodie cu Celine Dion
Aș putea să mă uit mai des pe factura de la curent sau de la telefon.
Nu sunt destul de trist
Să fiu folkist
Câteodată sunt vesel
Câteodată sunt enervant de optimist.
Nu sunt destul de trist să fiu folkist
Tot ce-am putut am încercat
M-am și însurat
Și tot nici un rezultat.
Ar trebui să m-apuc să curăț și eu cartofi sau ceva mai periculos
Poate-o să mă tai la un deget și-o să fiu atât de trist încât o să scriu un cântec frumos
Ar trebui să intru-n atmosferă să mă gândesc la cățeluși tranșați
La bugetari concediați
La oameni de nimic
Sau la salariul meu mare.
Aș putea să tai ceapă sau s-ascult o melodie cu Celine Dion
Aș putea să mă uit mai des pe factura de la curent sau de la telefon.
Nu sunt destul de trist
Să fiu folkist
E tragic că ce cânt eu
E mai mult pop
Dar sună prost să zic că sunt popist.
Nu sunt destul de trist să fiu folkist
Tot ce-am putut am încercat
M-am și însurat
Și tot nici un rezultat

Cotu Donny - Același Vis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Salut, hai cu mine să-ți explic cum stă treaba, în fine
Mă trezesc la 7, știi? Ghiozdanul pe umăr și am plecat, haide, vii?
Să știi că nu-i așa ușor
Zilele astea de căcat trec fără umor
Întors acasă
Închis în dormitor mă gândesc la viitor
Mă gândesc dacă pot schimba ceva
Sau voi continua așa
Vezi tu? Asta nu-i doar viața mea
E și a ta și a celui care aproape s-a dus din ea
E a tuturor copiilor abandonați
De părinți, de frați, uitați
De sistem, de oamenii la costume cu inimă de lemn
Timpul trece: tic tac, crede-mă n-am ce să fac
Mă adaptez la ceea ce creez (hip hop)
Vers după vers, gând după gând
Sunt doar niște trăiri
Le văd undeva în jurul viselor ca noi știri
Sperând să rămână doar negre amintiri
Și mă îndrept spre viitor
Am foarte mult umor
Stau pe pauză
Dau în rap cu o cauză
Oamenii nu stau bine
Să ne sugi de p***, domnule președinte
Tu știi!!!
Sărăcia nu va ajunge și la tine
Fiindcă tu ești președintele României
Furii mulți ajung prin spitale
Nu au bani nici de mâncare
Cine va mai face fapte bune
Nimeni niciodată
Ne-ai adus în pragul de disperare
Sărăcie mare și asta doare
Chiar tare… ne doare pe noi toți
Frate, președintele ăsta e un mare hoț
Sperând că nu va fi așa pentru totdeauna
Altfel îmi bag p***
Toți sunt tiranii României
Crede-mă nu am ce să fac
Am în cap doar drogul ăsta, rap…
De toți din jur ajutat
Creez rând după rând, vers după vers
Nu mai am ce să fac decât să privesc, să privesc
Ce se întâmplă e viitorul
Dau în rap cu mult umor
Mă întorc, privesc, îmi amintesc
De decembrie ’89
Acum țara este în pragul de disperare
Oamenii urlă în gura mare, nu au de mâncare
Și asta doare chiar tare…
Frățioare, vezi viața e tare grea
Doar cei la costum o duc bine
Viața este înșelătoare
Fii mereu tare
Privește în jur și tot ce a fost
Acum totul este întors… pe dos
Trebuie să merg pe jos
Mă car… ard de nerăbdare
Aprind un chiștoc și stau în picioare

Corneliu Vadim Tudor - Regele Lear

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu sunt cel mai deștept din țară
Așa cum cred românii mei,
Din contră, sunt o grea povară
Nu am dolari, dar n-am nici lei.
La ce mi-a folosit cultura
Și am citit pân-am orbit?
Îmi râde-n față stârpitura
Ce stoarce, din orice, profit.
Nu sunt un geniu, dimpotrivă
Mai prost ca noaptea sunt, e clar,
N-am bani de cărți, nici de colivă,
Eu sunt un Rege Lear hoinar
Pe o corabie-n derivă
Care oftează după far…