in strainatate – Versuri.pro

Maria Ciobanu - Când Mă Prinde Câte-Un Dor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Frunzuliță de bujor,
Când mă prinde câte-un dor
De căsuța cu pridvor
Și de apa din ulcior,
Mi-e dor de căsuța noastră,
De cireșul de pe coastă.
Când ne lua tata copii
Să dormim noaptea la vii
Erau flori pe rămurele,
Ziua cântau păsărele,
Iar eu ascultam la ele
Și-mi torceam visele mele.
Azi căsuța s-a stricat
Și cireșul s-a uscat,
Iar eu m-am înstrăinat,
Iar eu m-am înstrăinat,
Tata nu mai e de mult,
Eu doar cucul îl ascult.
Taica nu mai e de mult,
Eu doar cucul îl ascult
Care cântă singurel
Și-mi pare că sunt ca el,
Îmi cânt dragostea și dorul
Și-mi chem mereu puișorul
Să vină din nou la mine
Și durerea să-mi aline.

Marian Cozma - Pe-O Cumpănă de Fântână

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe-o cumpănă de fântână,
Marian Cozma Fa M.

Pe-o cumpănă de fântână,
s-ai mai neică
Plânge-o pasăre bătrână, s. m. neică.
Ea nu plânge că-i bătrână,
Ci plânge că e străină,
Ci plânge că e străină
S-ai mai neică.

S-are pasărea doi pui, s. m. neică
Și-au rămas ai nimănui, s. m. neică.
Unul zboară și se duce,
Altul cade jos și plânge,
Altul cade jos și plânge
S-ai mai neică.

Așteaptă-mă, frățioare, s. m. neică
Ca să-mi crească aripioare, s. m. neică.
Ș-om zbura pe cer înaltu’,
Doi frați unul lângă altul,
Doi frați unul lângă altul
S-ai mai neică.

Dedey - Părinți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un pic de gaz,
Cu o scânteie aprind o țigară,
N-am dormit, sunt obosit,
E frig afară.
E 7 dimineața,
Ies primul pe scară,
Mă macină întrebarea:
Ce am făcut aseară?
Unde s-o fi dus?
Nu credeam că o face.
Are prieteni,
Au telefonul închis,
Stau ca pe ace.
Stau prins
În întrebări ce nu-mi dau pace.
O dimineață ca-n Paris
Când iubirea tace.
Dacă nu tace, mută,
În mintea mea bolnavă-i zarvă multă,
N-am fost atent
Pe tabla asta ce pion se mută.
N-am fost atent la multe,
Mi-a zis că pleacă,
Că îi rețin libertatea
Și timpul ei de joacă
Și ia-tă-mă întrebând pe fiecare:
N-ați văzut o fetiță atât de mare?
Norocul meu mi-a fost să o zăresc,
Ghinionul a fost să aud
„Tati, nu te mai iubesc!”
Au trecut ani.
Mi-au îmbătrânit părinții
Și-a schimbat tenul,
Timpul și-a impus condiții
E femeie cu pretenții,
Cere totul de la viață,
Nu vrea grija banilor
Să meargă liniștită-n piață
Dar asta implică multă muncă,
Nu că-i muncă brută,
Multe acte,
Nu-i acasă încă.
Și încă nu vrea să îl vadă pe tacsu’
Că-i creșteau bunicii fiu’
Nu se mai întoarce ceasul.
Și ăla mic s-a obișnuit singur,
O măsuța cu creioane colorate
E universul lui
Însă viziunea lui nu e tocmai bună
Când pe foaia lui sub lună
Desenează o pentagramă.
Ia-ți dramă.
Nu mai vorbește cu nimeni
Nu mai mănâncă
Nu mai sună
Nu mai are prieteni
Ia-ți palmă
Când vezi că totul se destramă
Și ultimele vorbe au fost
„Nu te mai iubesc, Mamă!”

Heinrich Heine - În Străinătate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O patrie frumoasă am avut.
Stejarul sus
În slăvi creștea, jos viorele dulci.
Un vis, s-a dus.
Nemțește săruta, nemțesc era
(O, ce nespus
De blând suna) cuvântul: ”Te iubesc!”
Un vis, s-a dus.

George Coșbuc - Dragostea Păcurărească

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sună coasta; turma-ncet
Preste câmpuri face-și calea;
Latră câini de sună valea,
Iar de-alături prin spinet
Se ivește, -alene vine
Flăcău nalt cu pașuri line.
S-opresc turmele-n izvor
Și din răcoroasa apă
Ele-n vreme ce s-adapă,
Păcuraru-n preajma lor
Razimă-se de-un fag; șede
Supărat, zdrobit se vede.
Pe-a lui frunte nori s-adun
Și privirile-i curate
De grei picuri par udate;
El tresare: nu-i semn bun,
Căci tot stă căzut pe gânduri
Și suspină-n dese rânduri.
Cum nu-i neamțul blestemat,
Căci se face, ce se face,
Multor feciori nu dă pace
Și nici mie nu mi-a dat,
Că m-a scos din sat afară
Să mă ducă-n altă țară!.
Vai, și neamțul nu-i milos,
Nu se uită și nu cată
De-i ești frate, de-i ești tată,
Numai om să fii frumos;
Te dezbracă și te tunde
Și catana te răspunde.
Iar catana… n-ar fi greu
Și placea-mi-ar, placea mie
Să tot fiu în catanie,
Dac-aș fi-n pământul meu
Să trăiesc, cum se trăiește,
Cum știm noi, ardelenește!.
Dar te duc, ca să fii dus
Și să nu mai vii acasă,
Căci cu anii nu te lasă
Din porunci; și-acolo nu-s
Oameni cu inima bună,
Vorbe dulci măcar să-ți spună!.
Vai, să merg în loc de chin,
Unde n-am cu dor nici frate
Și nici om cu bunătate,
Căci străinu-i tot străin:
Tragi de moarte și te vede,
El te bate, nu te crede….
Cât mi-a fost mie de drag
Să mân oile, să pască,
Caprele să rătăcească
Prin pădurile de fag
Și din bucium câteodată
Să cânt hora legănată!.
Să văd codrul plin de-areți
Și cârlanii cum s-alungă;
Iar în amurgit la strungă
Să mulg laptele-n găleți
Și să-mi fac eu singur slujba,
Crestături făcând pe cujbă!.
Oh, și-acum să dau de greu,
Să mă ducă doru-n lume
Și să fiu silit anume,
Ca să-mi las pământul meu;
Să las frați, să las o mamă,
Supărată-a bună seamă!.
Vai, să mă despart acum
De berbeci și miorele
Și de voi, dragile mele
Oi, care-mi făcurați drum
Prin senin, ca și prin ploaie
La livezi și la zăvoaie.
Să las lunca cea cu spini
Și să nu mai văd pe luncă
Lătrând câinii cum s-aruncă
Peste rât, când păcuini
Înfricate de vreun tropot
Fac să sune glas de clopot!.
Să las multe lucruri dragi;
Eu să mă despart de stână,
Să las sâlha cea bătrână,
Să las codrul cel cu fagi,
Să las crânguri, să las hucii,
Și poiana cu bulbucii!.
Să las vai, unde cobor
Capete de curcubeie;
Să las stâniști și nedeie,
Și să schimb tăcerea lor
Cu mult zgomot, multă larmă
Din cetate și cazarmă!.
Și să las fluierul meu,
Și să nu mai cânt pe dânsul
Doine vechi; îmi vine plânsul,
Când știu bine, cum că eu
Am s-apuc în loc de fluier
Pușca cea cu rece șuier!.
Oh, și-apoi… atâta dor,
După doi ochi de mărgele,
Dup-un șirag de viorele,
Strâns lipit de sânisor!
Doamne, Doamne, cu ce soarte
Tu mă dai de viu la moarte!.
Știu eu că la străini sânt
Câte lucruri de minune,
Câte nu se mai pot spune
Și n-au șeaman pe pământ:
Turnuri mari până la stele,
De te pierzi privind la ele!.
Și pe-acolo-s numai mari,
Și corăbii și ostroave,
Potcoviți cai cu potcoave
De argint; și-n alte țări
Umblă cel din urmă făur,
Îmbrăcat în strai de aur!.
Și spun cum că poți vedea
Alte lumi, și-acolo, Doamne!
Într-un an sunt două toamne
Și nu cade iarna grea;
Ba mai spun că este-o țară,
Unde-i de-a pururea vară!.
Poate fi, căci ce folos!
Pentru mine, ard-o focul,
Ard-o, chiar să fie locul
Cum e raiul de frumos!
Nu vreau țări de fală pline,
Lasă-mă p-aci pe mine!.
Căci p-aicea m-am dedat
Cu vremi grele, cu vremi bune
Și cu ploi și cu furtune
Și cu cer înnegurat:
Eu știu munții, dar mai bine
Mă știu ei întregi pe mine!.
De pe-aceste locuri eu,
Nu m-aș duce niciodată,
Căci în țara-nstrăinată
Știu că plânge-voi mereu;
Vai, putea-voi trăi oare
Fără miei, fără mioare?.
Tot cu dorul eu să fiu?
Tot cu jale fără seamă
Și de tată și de mamă
Eu nimica să nu știu?
De părinți, de frați, sărmanii,
Să port dor, să-l port cu anii?.
Vai, și-n sate până când
Hori de brâu se vor întinde
Și cu fete se vor prinde
Veselii flăcăi jucând,
Singur eu în altă țară
Să mă lupt cu jale-amară?.
Și la clacă și la nunți
Și la glume-n șezătoare
Numai eu să nu fiu oare?
Și pe coamele de munți
Să facă ce-or vrea păstorii,
Eu s-ascult ce zic maiorii?.
Oh, și-apoi să fiu închis,
Între ziduri de cetate,
Unde soarele străbate
Numai rar și ca prin vis
Și să plâng cu lacrămi crunte,
Largul meu, ce-aveam la munte?.
Țări străine! Mult amar,
Mult amar de cine-și lasă
Mama și frați buni acasă!
Vai, și mie-așa-mi lăsar
Sorțile, ca să am parte
De trai greu și-n țări departe!.
Scrisu-mi-e cum să petrec!
Să vă las câmpii iubite,
Oi de mine păstorite
Să vă las, căci mâine plec!
Oare după ani de jele
Iar veți fi voi ale mele?.
Renturna-voi oare când?
Prin poiana de la Cruce
Mai putea-mă-voi eu duce,
Mai putea-voi eu, lătrând
Și pitit dup-o movilă,
Să-nspăimânt câte-o copilă?.
Mai trăi-voi primaveri
Să-mi văd turmele și câinii?
Și cu baciu-n preajma stânii
Mai cerca-ne-om în puteri,
Spre-a vădi care-i mai harnic
De pus cașii pe comarnic?.
Și de-acum în sărbători,
Parasindu-mi mielușeaua,
Mai juca-voi arcanaua?
Și de-acum în șezători
Voi mai fi să fiu pe lume,
Fetele să-mi pună nume?.
Nu știu cum am să trăiesc
Colo-n țările străine,
Însă știu atâta bine
Că-n dor am să mă topesc,
Și-n veci nu-mi va bate vântul
Să-mi mai văd din nou pământul!.
Știu eu, că de-acum mai mult
N-am să văd câmpii cu soare,
N-am să păstoresc mioare,
Glas de clopot n-am s-ascult.
Și vatui pe coasta lată
N-am să mân eu niciodată!.
N-am să văd preste razor
Mai mult mieii cum aleargă,
Nici miori pe lunca largă.
Nici înterții la izvor;
N-am să văd de-acuma iezii
Pe la marginea livezii!.
Și pe coasta cu hemei
Nu mă va mai duce dorul,
Ca să tai eu cu toporul
Din fag frunza, pentru miei;
Și-n poiana de la Cruce
Veci de veci nu m-oi mai duce!

Liviu Guta feat Gaby Din Giulesti - În Străini Stau de Mulți Ani

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dedicăm această frumoasă melodie, foarte specială, din partea mea, Gaby din Giulești și din partea lui Liviu Guță, în mod special pentru toți cei care sunt plecați peste hotare și știu ce înseamnă viața printre străini.
Liviu Guță:
Offf, mi-e dor de fata mea..
Gaby din Giulești:
Mi-e dor de băiatul meu,
Mi-e dor de mama mea,
Și de tatăl meu și de tatăl meu..
Gaby din Giulești:
Mi-e dor de fata mea (mi-e dor de fata mea),
Și de băiatul meu (și de băiatul meu),
Mi-e dor de mama mea (mi-e dor de mama mea),
Doamne și de tatăl meu (și de tatăl meu)..
Liviu Guță:
Mi-e dor de fata mea,
Și de băiatul meu,
Mi-e dor de mama mea,
Și de tăicuțul meu și de tăicuțu’ meu, ooofff..
Gaby din Giulești:
Când vin sărbătorile,
Eu îmi strâng bagajele,
Cu hăinuțe și jucării,
Să duc la ai mei copiii..
Liviu Guță:
Când vin sărbătorile,
Eu îmi fac bagajele,
Cu haine și jucării,
Ca să aduc la copii, la copii, off, off, ooofff..
Gaby din Giulești:
Mi-e dor de fata mea (mi-e dor de fata mea),
Și de băiatul meu (și de băiatul meu),
Mi-e dor de mama mea (mi-e dor de mama mea),
Doamne și de tatăl meu (și de tatăl meu)..
Liviu Guță:
Mi-e dor de fata mea,
Și de băiatul meu,
Mi-e dor de mama mea,
Și de tăicuțul meu ooo, of, of, ooofff..
Gaby din Giulești:
În străini stau de mulți ani,
Doar din cauza la bani,
M-ați făcut din om neom,
Fi-ra-ți să fiți banilor..
În străini stau de mulți ani,
Doar din cauza la bani,
Fi-ra-ți să fiți banilor,
M-ați făcut din om neom..
Gaby din Giulești:
Mi-e dor de fata mea (mi-e dor de fata mea),
Și de băiatul meu (și de băiatul meu),
Mi-e dor de mama mea (mi-e dor de mama mea),
Doamne și de tatăl meu (și de tatăl meu)..
Liviu Guță:
Mi-e dor de fata mea,
Și de băiatul meu,
Mi-e dor de mama mea,
Și de tăicuțul meu și de tăicuțu’ meu ooo, oof..

Irina Loghin - Spune-Mi Tu Codrule-O Dată (De Ce Luna Se Ascunde?)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Frunză verde, foaie lată,
Spune-mi tu, codrule-o dată
De ce cerul are stele
Și neicuța ochi ca ele,
De ce luna se ascunde
Și neicuța nu m-aude.
De ce, codre frățioare,
Două păsări călătoare
Zboar-alături ani de-a rândul
Și cutreieră pământul
Și deodată-n zări departe
Vântul iernii le desparte.
Codrul știe și suspină,
Iarna aspră nu-i de vină,
Vântul nu le-a fost povară,
Lumea rea le-nstrăinară,
Și de-atunci seara pe lună
Nu mai cântă împreună
Cele două păsărele
Rătăcind prin rămurele
Ciripesc de dor și jale
Una-n deal și alta-n vale.

Nicoleta Voica - Bat-o Norocul de Soartă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Bat-o norocul de soartă
Cum te duce, cum te poartă,
Desparte surori de frați
Și trăiesc înstrăinați.
Pleci să te îmbogățești,
Dar nu știi ce scump plătești,
Să plângi dorul după frați,
Lași părinți îndurerați.
Îi porți în suflet cu dor
Că-i lași fără ajutor,
Se uită pe drum și-așteaptă
Să te mai întorci vreodată.
Le mai trimiți câte-o carte
C-așa-i când trăiești departe,
Îi vezi la cinci ani o dată,
Pleci și-i lași plângând în poartă.
Până-ntorci din țări străine
N-ajungi nici la-ngropăciune,
Mor neamuri și mor părinți
Și n-ajungi nici la morminți
Și-ți pare rău viața toată
Că n-ai ales altă soartă.

Adrian Păunescu - Colindul Celui Fără de Țară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Unde-ai fi și unde te-ai tot duce
Cât ai fi de rău sau cât de bun,
Că mai crezi sau nu mai crezi în cruce
Cel mai greu îți este de Crăciun.

Când se strâng străinii pe la case
Și aprind lumini în pomii lor,
Ți se face mare frig în oase
Și de țară ți se face dor.

Cumpără-ți un cântec de pe piață
Și-o să-ți cadă nendoios cu tronc,
Și-ai să-l ții cu tine-ntreaga viață
Imigrant and very tragic song.

Bate vântul, bate dinspre țară,
Suflă-n răni cu sare și pelin,
Bate vântul și te-nchide-afară,
Rudele în vizită nu vin.

Uite, Anul Nou cu dor de casă
Cum e ea, mai bună sau mai rea,
Amintirea-n pace nu te lasă
Pân’ la comă în zadar vei bea.

Poți să ții și două, trei neveste
Știi prea bine, toți suntem la fel,
Însă țara numai una este
Emigrant atât de singurel.

Mori aici și nimeni nu te-aude
Dar visează tot ce-ți e pe plac,
Că te bărbierești și pleci la rude
Și găsești pe masă cozonac.

Bate vântul plin de dor de țară
Ți se face dintr-o dată rău,
Bate vântul și te-nchide-afară,
Nu știi ce să faci cu trupul tău.

Nu e mare lucru, știi prea bine
Alții mese mai bogate pot,
Dar un simțământ e viu în tine
Că acasă e mai mult ca tot.

Din puținul lor, ai tăi vor face
Tot ce pot să fie fericiți,
Să petreacă-n liniște și pace
Să mai râdă și să bea un șpriț.

Unde-ai fi și orice-ai fi, bătrâne,
Parcă dorul șalele ți-a frânt,
Și atât din tot îți mai rămâne
Să te-așezi cu fața la pământ.

Și să plângi când toți în sărbătoare
Hohotesc de parcă te-ar sfida,
Și să plângi durerea ta cea mare
Și să plângi de dor de țara ta.